Un faun prin ierburi
În grădinuţa mamei, întrecere-i, "cine creşte mai sus, mai verde şi mai înflorit", crinul roşu-i mai-nalt decât gardu, crinul alb abia a năvălit, (mama îi leagă cu sforicele roşii, ca să nu-i deoache, doamne fereşte, vecinele cu ochii răi), snopii de margarete mi se uită-n creştet, echinaceea pe umăr mă mângâie, cătuşnica urcă pe târnaţ, clematita îmbrăţişază fereasta, viţa se face boltă de ceru-i verde, zmeurul se lungeşte la streaşină, fansula se încovrigeşte pe după rudă, lămpiţa sare pârleazul, ca să lumineze uliţa, porodicea e cât aracul, până la brâu îmi ajunge macul roşu, nalba-mi sărută obrazul gros, macii, busuiocul, şi maghiranul-mi pipăie genunchii, salăţica şi căldăruşa-mi alintă glezna, pălangina, trifoiul şi romaniţa îmi spală copitele de faun bărbos.
Un arc ghimpos de trandafir însângerează rotula lui Hristos. Prin ierburile din Poderei, cosite a doua oară, salvia îndrăzneşte să mai rasară, tătăneasa învie a treiaş dată, ba chiar şi pliscul cocoarei se arată. Pe flori şi frunze brobonite de ploaie adastă albine flămânzite, bondari cu burta lipită de şira spinării, fluturi diafani din neamul Pieris, Zigaene coloraţe în verde-albăstrui metalic picurat cu roşu, lupii albinelor Trichodes, dungaţi ameninţător cu roşu şi negru.
Pe-o draniţă zdrelită de nebunia vântului văratic, doi puii albicioşi de codorobatură stau pe-o margine de streaşină şî aşteaptă păpica de la babacii, care vin cu ghemotoace de bestiole înaripate. O pereche de silvii cu cap negru cântă cu hărnicie matinală în buchetul de salcâmi de lângă părăul Văii Caselor, iar la malul de rocă sură, sfărâmicioasă, doi puiuţi de codobatură cinerea cisăie după părinţii cu ţânţărime-n cioc. Prin pâclişu când gros, când destrămat, un vinderel încercuieşte vălătucii de lână gri, o seceră neagră de şoim rândunar sperie o ceată de lăstuni ce pescuiesc musculiţe deasupra dealului Boboşa. Patru corbi dintr-o ochire descâlcesc negura Muncelului în subţirele fire. Uiiit! Uit-uit-uit, de ţiclen agitat printre crengi de cireş sălbatic împopoţonat cu mii de ochişori negri! Nu ştiu ce uită, dânsul, dar io nu-mi aduc aminte ce-am mâncat aseară! Le temps passe, la mémoire s'efface. Dramatique! Timpul trece, memoria se şterge. E grav!?
Şansonetez optimist prin mălaiul cu verzi săbii tăioase:
La plăcinte, înainte, cu brânză, ceapă şi mărar,/La lucru, mai cuminte, mai încet şi tot mai rar!
|
