Tuş de cerneluţi!
Drepnele la Anieş, adică pe deasupra, două semilune întunecate pe cerul norat şi barză la Maieru, pe pajiştea unei mălăişti de la marginea drumului asfaltat, care leagă cele două sate! Cât de dansant îşi mişca Ciconia, gâtul prin ierburile lungi. In resto, aceleaşi specii pe ploaie, la răpitoare, un şorecar ş-un uliu porumbar, după spusele unei vecine, care striga disperată: hraaa! hraaa!, alarmată de cotcodăcituri de cloşcă speriată! Spre seară un pic de lumină cu floricele (primele fire înflorite de salvie, tufe de fân sfinţit, coronişte galbenă, lâniţă angustifolia cu părătare de nu mă-uita pe mocirlă), futuraşi Mellicta şi Ilenuţe turnate în smaralad tolănite pe flori puturoase de păducel! Sigur că şi bureţi negreluţi, după atâta ploiţă! Hai, la cernealăăă naturalăăă! Să mai scriem câte-un cuvânt de tuş pe-o frunză de viţă!
|
