Terapia prin zâmbet sau lăsaţi-mă să râd!
La rudit în grădină. Cu nasu-n pământ, mai ridic câte-un ochi în vânt. Două caricaturi de cioară, numai pene (câteva) şi os, de-mi vine să râd singur, mami şi tati de codroş se aşază pe aracii plantaţi de mine, se aruncă pe bulgării, printre care eu nu văd nimic şi duc păpică în cioc la doi pufuleţi negricioşi şi nesătui, care ţârâie, agăţaţi pe garduri, încep să cerşesc şi eu: tek, tek, tek, ca să-i păcălesc, să vină mai aproape, să le văd ochii de furnică.
O codobatură inspectează straturile cu varză, o alta cicireşte pe acoperiş, dinspre râpa ierboasă s-aude ţuit de capîntortură şi fliu-fliu de fâsă pădureancă, îmi pun mâna murdară, cozoroc deasupra ochilor şi văd trei puncte zburătoare, doi şorecari rotitori, o săgeată de vinderel şi virgule de lăstun, aşa, încet, duios, un surâs mi se strecoară-n inimă, o silvie mică babileşte în vişinul cu mărgele verzi, căldăruşa de la faţa grădinii se veseleşte, rubarba se-ngraşă de glumă, fluturii se pupăcesc, iar de pe florile de mălin decolează cetoniile în bâzâit de arc electric.
Hi-hi-hi, mă hlizesc în sine-mi. Şi uit de transpiraţie! Lumea nu cunoaşte puterea terapeutică a zâmbetului. Dacă râzi din toată inima şi cu tot sufletul va fi imposibil să fii pesimist ori descurajat.
Sănătatea fizică şi mai ales psihică va creşte printr-un hohot de râs. Vinul pentru corp, zâmbetul pentru suflet! "Le vin pour le corps, le rire pour l'âme" zice monşer Béoralde de Verville. Mâine, gâdilat de margarete şi veronici, la tălpi cu furnici, cu ochii la rândunele, mă voi tăvăli prin ierburi, de plăcere, cu chiote de râs! Ha-ha-ha! Ha-ha-haaa!
|
