Şireturi de păpădie

         Fericit am urcaş, uşor legându-mi şireturile încurcate cu ierburi. A doua furişare la cuibul călugăraşilor. Fără furtişag! Cred că părinţii au devenit îngrijoraţi din pricina unui paparazzi insistent. Tot aşa, după un duş scurt, păsările au ieşit, cocoşarii au început să râgâie, creak, crek!, graurii să fifăie, o silvie grisetă să se dea în concert, un cuc să cânte rezonant la trei metri în spatele meu, încât am tresărit şi mi-am stopcit în sân. Eram cu burta prin urzicile albe la vânătoare de bondari negricioşi, tărcaţi, cărămizii, eram cu spetele pe sub tufe de tătăneasă în căutarea triburilor de albine cornute eucera ce-şi căutau mâncărica prin tuburile lor florale, cu picioarele desculţe eram prin păpădii pe care se urcau alene gândăcelu' Meloe, greu' pământului, cu nasul eram prin druştele de Sanguisorba, pipăite de colăcari Pamphilus, iar dacă tot veni vorba cu capul eram pe nicării, atât de departe cu gândul eram dus... Ogaşul cu ierburi era murdărit de tineretul care ieşise la piknik, era străin, în gură mi s-adunase o traistă de pelin! Off, off, lume şi vai mie! Întristat coborât-am, abia înnodându-mi şireturile de păpădie...


   Meloe viola

© yves hoza 13 Mai 2012

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila