Măturoi filozofic
De azi dimineaţă, tot lucru una-ntr-una, fără să fac nimic! După ce-am dat cu măturoiul, huma de la butucii de-afară, am văzut că mai am de măturat, după ce-am spălat ceştile, am băgat de samă că mai am pahare lipicioase, după ce-am frecat măsuţa cu mentă, am simţit că mai am încă mâinile unsuroase, aşa că am deschis larg uşa, să suflu, să-mi aerisesc sufletul, mi-am tras scăunelul la prag, mi-am lăsat barba în palmă şi mi-am zisu-mi-am că doar proştii cred în perfecţiunea lucrurilor şi lucrărilor omeneşti. Rămâne întotdeauna ceva neterminat, nedesluşit îndeajuns, un dram de nelămurire, un pic de gunoi, sub covor, lângă uşă, după noi!
|
