Măturicea de mentă!
Dorm învelit în cearşafuri umede. Broscoiul din Carpaţi suferă de sete. Tropăie aproape gol prin grădină şi cântă paparudele:
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă şiroaie...
...în van! Lutul se crapă mai avan! Lespedea fântânii e fierbinte. Vântul aduce uscăciune, praf, sare pe spinare, corbi şi ciori. Ş-atunci îmi fac un smoc de mentă, îl înmoi în apă caldă din covată, stropesc spre cer şi pe spatele uscat. Din şanţuri şi canale îmi urcă-n nas, mirosuri pestilenţiale! Lumea olfactivă e în criză. (Registrul gustativ e mai aproape de blid!). După sauna cu mentă urmează răcorirea perfectă! Cineva se-ndură, începe şi tună! Lacrimi de pe boltă. Curge apă caldă din cer. Lăstunii printre nori se scaldă. Fiecare picatură-i o mini-grenadă în praful uliţii! Din grădina se ridică aburi aromaţi de cătuşnică şi fum parfumat de regina-nopţii.
|
