Mărţişor la răcitor
Aşa! Răcoare, picuri de apă din ţurloaiele omătoase prinse-n streaşină, mugurarii şi botgroşii dau semn de răceală şi omăt, cocoşarii şi presurile se agită prin livezile cu crengi tremurate, câte-o cioară, câte-un corb cu pene scuturate, pe dâmbul borcutului, ciocănitori pestriţe toacă mărunt coaja unui carpen uscat de bătrâneţe, gaiţele fuşcăie înfundat, un şorecar alburiu pluteşte peste Cetate, un sticlete poposit pe-un ciulin ferfeniţat, lângă şcoală îşi arată peniţele galbene. Prin cotloane cenuşii se văd frunze lipite de pământ, nuci prăpădite, crengi strivite de povara omătului, buturugi roşcate din care curge zama humii, pe ogaşul podereiului se strecoară un Huanho în miniatură, iar mâţele de răchită se întind pe cerul albastru care-şi aşteaptă ciocârliile...
|
