La ce mă gândesc?!
Păi, la omătu' greu ca plumbu', pe care l-am lopătat din ocol! Am făcut febră şi la urechi de-atâta tras cuşma pe ochi! Între pauzele de şters mucii cu dosu' mănuşii şi ridicat izmenele cu coatele, am compus câte ceva!
Voila!
Ninge ca-n decembrie, ninge bacovian,
Ninge azi, cu toate zăpezile din an!
Ninge cu omături ce sufletu-mi încarcă,
Sunt mai bătrân c-un an, cu zece parcă...
Ninge iar, pe frunte, nemaipomenit,
Cu albine albe ce-abia s-au ivit,
Ninge de o lună, scame-n abundenţă,
Se deschide-n mine, o albă absenţă,
Ninge-n solzi de fluturi şi ţigle de peşti,
Unde sunt eu, oare? Dar tu, unde eşti?
Ninge formidabil, parcă triumfal,
O sa pierd sub mine cel din urmă cal!
Ninge peste garduri, ninge abundent,
Voi rămâne-n vară, la frig repetent!?
Ninge cu fărâme mai albe ca pâinea,
Ningă bani de-argint peste toată lumea!
Ninge iar, sălbatic, griji pentru sărman,
Ninge iar, cu zdrenţe, petice-n suman.
Ninge-ntr-o arhivă de îngereşti cântări,
Miaună pisica, lângă uşi, pe scări.
Ninge şi iar ninge, ca-ntr-o stampă vie,
Cerul are-n colţ o sită argintie,
Se cern diamante din celesta harpă.
Avem, iarna asta şi la export marfă!
|
