În grădina Domnului (Amanitele din Paradis)
Focuri în cămăruţă, ca-n februarie. Doar că paisajul e verde. Carburant solid avem. Noroc că ILS-ul funcţionează! Combustibil lichid este! Vine recele de la Poiana Narciselor. Pe pârâul roşu-înfuriat de la Valea Vinului se spală codobaturi de munte şi pescărei negri, flori firave şi plăntuţe mărunte pe stâncile învelite de muşchi.
Când dau să intru cu Alice în ţara minunilor găsesc "INTRAREA OPRITĂ"!
Mă învelesc în răceala supărării mele. Două zile de cenuşă-n tristeţe. M-am mohorât când am aflat că se vând foarte bine romanele lacrimogene şi cărţile de colorat! Mi-e greu, tare greu, să mă hotărăsc ce-o să scriu: o carte de lăcrimat sau o carte de colorat! Apoi din măgură a-nceput să iasă fum, ca dintr-un vulcan tăiat în două şî s-a luminat! Nu ştiu cum şi de unde, de pe alt tărâm venite, două drepnele dansează deasupra casei mele! Burlanu' de la orizontala streşinii s-a rupt, acum curge din despicătură un duş neîntrerupt, stai să vezi, dacă plouă-n mai, vom avea mălai prin buzunare, izmă creaţă prin pahare, salvie la borcănaşe, fasole în farfurioare, ciuperci în guriţă, cireşe la urechelniţă. Mai mult decât atât! Cu apa de ploaie rămasă de la duşul din streaşină am spălat, după ce-am curăţat de lut, frunze şi furnici (unele strecurate şi pe sub izmene), rădacini de tătăneasă săpate adânc pentru dureri de oasă! Ce-i mai trebuie omului, în grădina Domnului?! Aşa, aşa! Lângă rădăcină, în umbra păcatului, o Amanita virosa pândeaaa...
|
