Yo-ho-zay şi Shoji Morimoto
Aş vrea să fiu şî io, Shoji Morimoto! Shoji Morimoto: tu eşti singurul care nu face nimic. Între timpuri şi vremuri, Moş Octombrie - Ylie scrie despre melcul din colivie, priveşte, dar nu uită cum tremură legănate pe fire de borangic păienjenesc, frunzele de volbură şi viţă – de – vie, îşi pune la zvântat şuba veche şî cămaşa portocalie, după ce termină stânjenul de lemne pentru căldură şi lumină, adună mere pentru cantină, (mierle, cocoşari) şi prune pentru butoiul de carantină, (bătrânul scatiu), sărută cu nasu, regina – nopţii, scoate cu coada linguriţii, tăunii - netoţii, care se scaldă în paharul cu vin, face planuri de grădină, strânge rădăcini de hrean pentru miere, ca să mai facă putere, recolte de murătură, din bobiţe negricioase de soc îndulceţte sirop şi dulcheaţă, se uită melancolic la umbrele înserării, la aura lunii, la nocturnii care vin pe poarta şurii şi strigă şoptit! Vino, mândruţă la mine-n braţă! Moă Octombrie - Ylie nimic nu mai scrie! Aş vrea să fiu Shoji Morimoto!
|
