Poveste pentru copii friguroşi
Ne-am întors la vremiile aspre, la vremurile reci, mierloiului ţanţoş ce cânta şi-şi căuta mierliţa pe vărguţe lăcuite de ploi, i-a tăiat frigul limbuţa, codobaturile-balerine, tremură de vânt ca şi mine şi ţopăie caraghios pe creste lapoviţate din acoperiş, măcăleanrul abia sughiţă din ariniş. Au răsărit florile de podbal. Sori miniaturali din galaxia florilor vernale. Bărbăţeii de codroşi urmăresc fetiţele brune printre crengi de mesteacăn cu mii de cerecei. Ne-am răsucit de la primăvară la iarnă. Mi-este teamă de vieţile sticleţilor, verdeţilor, dar nu mi-e frică de inimile curajoase de piţigoi, de ţoi, de ciocănitoroi, de viaţa în doi! Nădăjduiesc ca astă asuprire să nu ţină mai mult de trei zile şi să urmeze zile senine ca să vină lvstunii, berzele, rândunica, să le mângâiem cuibul şi aripa. Să ieşim din ceaţă şi gheaţă, să trezim inima la viaţă!
|
