Pak - foto – Art! III ...cu marmură sau basme cu Sfarmă - Piatră

        ...pietricele, când mergi într-un loc nou să iei una sub limbă sau în buzunare să nu uiţi gustul ţărânii natale, pietroaie din albiile de pe Valea Mare, bolovanii ca sânul Anii, stânci de dat în ele cu capul cei rătăciţi şî nătângi, bgicaş pus teasc în butoiaşul cu varză murată, oare pietrele au inimă, mă întreb şi tot eu răspund! Da, dacă le trezeşte din marmură cu dalta Michelangelo, Rodin, dacă le întrebi de se sărută, le dezveleşte Brâncuşi la o Poartă! Roci: gresii, marne, calcare, cretă de scârţâit pe-o tablă şubredă, 28 de ani pe Valea Anieşului, bazalt, dacit, cuarţ, granit, travertin, offf, cât e de dulce şi dragă viaţă după suspin, când ţi se ia o piatră de pe inimă. Pietre de temelie pentru familia şi lumea ce-o să vie, pietre preţioase,. P(i)etre, Petre strigă Piatra din capul unghiului de pe Muntele Măslinilor, din grădina Ghetsemani! Şi la urma urmelor, pe calea turmelor, o piatră funerară, ca să nu mai vezi plugul de piatră de pe Măgura Porcului şi lumea de afară!
        Nici o inimă nu e de piatră şi fiecare piatră are inima ei, spunea cineva.
        Bgicaş = piatră albă de râu, de obicei marmură folosită drept teasc pentru butoaiele de murături ori oala cu sarmale!
        (A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimţitor, rău, fără suflet, rece
        Piatra din capul unghiului = Tâlcuirea cuvântului: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"


   Inimă de piatră

© yves hoza 09.09.2021