Nea de catifea!
După ninsoare totul s-a rotunjit, s-a catifelat, s-a marmorat, cele mai banale lucruri, ca de pildă stânjenul de lemne, (o măgură) găletuţa (o movilă), o mănuşă pierdută-n ocol, (un dâmb), un scăunel uitat afară, (o dumbrăvioară), au devenit forme reci de relief, te rog, dragostea mea pe la mine să mai treci, mai spre seară, ca să vezi cărările urmelor de mâţă tipărite pe scară. Inima lui Ylie a săltat de bucurie când în vaza (care e de fapt o halbă de bere goală) din dulăpiorul din lemn de tuie au făcut mâţe şî frunzuliţe cinci vărguţe de salcie plângăcioasă, iar trei crenguţe de vişin găsite-n uliţa-ngheţată au florit de nu-ţi mai vine să ieşi din casă!
Calc în urme de mâţă stearpă! Îs îndrăgostit!?
|
