Mulţi da' nu toţi...

        Au venit mulţi, dar nu toţi: codobaturile albe, pitulicile mici, câneparii, verdeţii, capîntortura, graurii, codroşul de munte şi cel de grădină, sturzul cântăreţ, silvia curruca, mărăcinarul negru, am ascultat azi şî grangurul, lăstunii văzuţi miercuri îs de negăsit, cred că erau venetici ...trebuie să mai apară fâsele de pădure şi spinoletele, mărăcinarul mare, fratele Cucu, pupăza, ciocârlia Lulula, sfrânciocul roşcat, lăstunii localnici, rândunelele ...ori poate-s venite şi stau pe undeva pitite, mâine voi cerceta crengile abia frunzite, câmpul ce-n vălurele verzi adie, văzduhul abia scuturat din trezie. La malul mărilor galbine de păpădie se ivesc piramide mov de vineţică şî papioane de rotunjoară, fire singuratice de cizmuliţa-cucului, frunze verdiuci de morcoveaţă sălbatică abia pieptănate de ploiţa de dimineaţă. aripioare de fluturaşi se ascund printre buchete de toporaşi de nu mai ştii care-s zburătoare şî care petale. O ţâră mai sus de botu' măgăruşului Muk se desfac în fractali turgescenţi mugurii de frasin şi nuc. Deasupra frunţii nu se mai vede cerul dintre dalbe salbe din flori albe de cireş, mai jos de limba-mi ascuţită doar o inimă ofilită. Vorba ceea ...Toată coasta-i înflorită, numa' inima-i rănită!


   Pureci pe păpădi

© yves hoza 17 Aprilie 2016