Moş Y. Mâzgălicci
Azi m-am hotărât să scot "afară" artistul din mine şi să mâzgălesc cu ruj şi cărbune pe surcele lemne şi plăcuţe de/din coajă de arbore, peisaje montane, păsări imaginare, ochi din cepuri, sfeşnice cu răşină. Să vină lumea la cămăruţa de rugină, la pensiunea cu două scăunele de slănină, la expoziţiunea cu cârmoji să citească din scoarţă-n scoarţă, să vină! Pictorul celest pictează nori cu trandafiri, fereastra lăcrămează, spre amiază degetele zugravului au amorţit, aşa că m-am ameţit c-un pahar călduţ de caisată! Dar, ce cată atâta lume pe lângă simeza mea scrijelită în cărbune? Ahaaa, îs zburătoare care au venit să ciugulească semnicioare dintr-un bol ştirb! Printre ele ş-o cinteză. Nu vă mai spun de care, că le ştiţi prea bine! Apoi o venit un văl de zăpadă, iar Moş Mâzgălicci va arunca în foc tablourile de paltin şi zadă!
|
