Halouinu' din mine...
Mă uit în jurul meu... ascult muzică cu rolling stones, adică pietre rostogolitoare, aduc surcele din draniţe carbonizate, arunc c-o buturugă-n şemineu, la mine e cald, plăcut, strâmt şi bine, poate vine unguru' la o palavră despre verzi şi uscate de noiembrie... am de toate, două mere pe stălajă, un mănunchi de busuioc la fereastră, alt buchet de zmeur întîrzâiat într-un cui de lemn deasupra sobei cu dinţii de balaur, o lădiţă pe care stă o vidără cu apă rece, un lighenaş cu apă călduţă pe-un scăunel din lemn natur, meşterit de prietenul Vasile, amic de toartă, prieten de cataramă, duşman de şah, coleg de şcoală, un podişor cu cinşcinci de cărţi, un dulăpoi cu trei uşi din care extrag dimineaţa, la întâmplare, o şosetă galbenă, un nădrag de camuflaj, o cămaşă ruginită, o haină moale şi largă, mai e un pat lat, un fotoliu pentru oaspeţi, un scaun, o lingură, un cuţit, o carafă, o sută de pahare!!! Nici o spaimă! Mă uit împrejurul înlăuntrului meu! Vid greu!
Dex:
stăláj, -e, (stălajă, stelajă), s.n. = 1. Raft în cămară. 2. Dulap închis cu uşi în faţă şi cu picioare foarte scurte. Piesă de mobilier utilizată pentru păstrarea alimentelor (oale cu lapte, slănină etc); care-şi avea locul în tindă sau în cămară, pe podea. Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei. - Din germ. Stellage "raft, etajeră".
podişor, -oare , s.n. = 1. (înv. şi reg.) podeţ. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua la casă. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde stă corul. 5. (reg.) platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nişă în zid, firidă. 8. (reg.) suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit caşul, brânza etc. sau pe care se păstrează oalele cu lapte; leasă, pat.
|
