Furnicile de pe(din) genunchi
E prima zi din ăst an, de mărţ, (unde-s primăverile de anţărţ!) când nu fac foc în cămăruţă, cu ce să mă îmbrăc, când mă dezbrăc, când pun pe scară vase la încălzit apa pentru vesela de seară, când ies cu muştele la soare într-o călătorie orbitoare şi stau gură-cască în aşteptarea zburătoarelor migratoare.
E prima zi solară, când stau după masă, pe terasă în târnaţi, în nădragi suflecaţi, cu gonartroza la vedere şi furnici pe craci. "Pe picioare, pentru căci/Mi le-a luat drept nişte crăci." Tudor Arghezi - O furnică (Stihuri pestriţe, 1957) şi Ylie Hoza din volumaşul de cetire "Versuri crăcănate" care o să zboare la Editura Nevăzătoare! În toamna lui 57, toamna, abia mă aducea barza-n lumea asta mare, pe când moşul Tudor scria pentru cele necuvântătoare.
|
