Euphoria frigului
Nopţi polare. A înţepenit coada piţigoiului, guşa cocoşarului amorţit-a, aripioarele presurii albitu-s-au, s-au înnălbăstrit zăpezile şi ca piatra corbului s-au întărit, de-atâta ger, stelele trosnesc pe cer!
Umbra lunii s-a crăpat, oiştea carului s-a înstrâmbat, inima omului din mine a îngheţat!
Zile solare.
Azi, prin ger, un şorecar înalt, trei corbi la fâlfâială pe viscol, cocoşari zgâlţâiţi de vânt, ciocănitori tremurate, gaiţe bâlbâite, piţigoi de brădet răciţi în cei doi molizi din curtea şcolii: hapţiu, ţiu, ţiu!
Trei raţe mari, un mascul cu gât verde-sticlos la firul degerat bocnă al Someşului, sloiuri, ţoiuri, banchize, cascade înmărmurite, perle de gheaţă, bastoane de fildeş, bule încremenite, bibelouri de cristal, tanagrale bizare de jad, păsări fantastice.
Mă bucur că-i frig! Veselia frigului poate aduce piţigoii de brădet, moţaţii Lophophanes cristatus, mătăsarii, cintezele de iarnă, şorecarii încălţaţi, ereţii suri, scatiii şi cine mai ştie ce?!
Încă vreo noapte rece! "On a plus de mal à ne rien faire qu'à travailler" (Ennius). Parcă te mai încălzeşti dacă lucrezi ceva, dacă leneveşti, faci os mort şi te congelezi! Cine mă salveză? Un braţ strâns de salvie, un căţel de ai, o lacrimă de miere, uite ce-mi dă putere!
|
