Epitaf
Mie mi-ajunge de culcuş o frunză,
O lingură în lemn de-adus spre buză,
O carafă de vin până la gură plină,
O cruce din pietroi pentru veşnica-mi hodină!
EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală; p. ext. placă cu o inscripţie funerară. Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Hristos; aer2 (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe.
|
