Epicur şi salata de flori
Hai să adaug şî io câteva vorbe prin ţârţai de ploaie! C-o lumânărică prin nori!
Printre altele: cânepari, grauri, ciocârlii, ca de obicei nelipsiţii codroşi & măcălendrii, chiar şi un botgros năuc, pitulici şi prima silvie curruca, aha, şi primul portativ de capântortură din primăvara asta de iarnă!
La insecte, furnicile lucrează ca chinejii, indiferent de meteo şi pierderi, iar pe, sub buturugi, bureţi nebuni (muguri de ghebă pucioasă) şi fiinţe minuscule care au nevoie de foarte multe perechi de încălţări!
În rest, burene şi meniu vegetarian! Ahhh, câte gusturi n-am încercat azi! De macriş proaspăt-acrişor, de toporaşi dulcegi, ceapă sălbatică cu gust blând de aişor, păpădie-n tulpiniţe amare, salvie crudă fin aromată, căci după spusele prietenului meu, Coplan, orice verde e comestibil.
Aşa că am pus pe-o farfurie albă, verdeţurile tăiate cu foarfeca, din zbor, peste care-am presărat niţică sare grunjoasă, am picurat un piculeţ din oţetul de mere şi cu zgârcenie o linguriţă din oloiul de măsline, apoi un linguroi de groştior (smântână, pentru necunoscători). Lângă sălăţica asta, aşa dulce-acrişoară şî aromată am adăugit cinci rondele (roate ardeleneşti) prăjite şi înţepate fiecare cu trei colţi de usturoi, zis ai, pe la noi!
După trebuşoara asta, am scos toţi oaspeţii, acasă, am urcat copii-n pod, le-am luat scara şî am mâncat măi fârtate, Flămânzilă, pe săturate!
Cum bine zice Epicur, "Omu' care nu se mulţumeşte cu puţin, nu va fi niciodată mulţumit de nimic"! Abia după astă cugetare am băut strugurii storşi în ulcele de lut!
|
