E pur si muove...
Ziua creşte, lista oaspeţilor, aşijderea. Călătorie prin livezi albe şi pajişti pestriţe, pe beton de omăt, pe preşuri mocirloase, pe răzvoare surupate pe care-au înflorit floricele galbene şi luminoase de podbal. Cotoz de cald şi rece, de lut înmuiat, pământ îngheţat, ape tulburi, omături strălucitoare, căldură duioasă pe umeri şi ceafă, vâjâieli reci pe moacă, o sfadă şoptită între alb şi verde. Nu trebuie mult să călătoreşti, trebuie doar să ştii să aştepţi, apoi toată lumea-ţi cade la picioare. Mai aproape sau mai departe, depinde când le-ai spălat ultima dată!
Pământul se învârte, anotimpurile se rotesc, natura se mişcă, sosesc codobaturile albe. Aşa cum vă spuneam am avut ieri, buni amici la prima întâlnire: mărăcinarii torquatus şi codroşii.
On ne peut pas tout prévoir; il faut donner quelque chose au hasard! Dar, nu se poate prevedea chiar totul; trebuie să lăsăm ceva şi la voia întāmplării! Stelele îngheţate astă-noapte au prins să se desprindă din acoperiş, să curgă-n ceternii de draniţă ca nişte lacrimi coapte!!! Doar ploile ne vor scăpa de omături, faţa urâtă a pământului şi viaţa asta cenuşie, apoi o să vină o lumină care să ne-nvie!
|
