Dragonii din Cuptor
Pe cerul fără nici un val de nor, aripi de lăstun şi vinderel decupează felii de văzduh albastru. Corbii s-au bronzat până la negru de-atâta caniculă. Prin grădina prăfuită, toropită, pe tulpini dungate de ţelină circulă maşinuţe roşii cu puncte negre, pe sub frunze pleoştite de rubarbă stau la umbra teraselor, muşte verzi, sirfi cu ţoale de viespi, prin flori mărunte de busuioc îşi fac vânt cu evantaie de frunze parfumate, albine pitice, pe cardiaca cea ţepoasă, neobosiţi bondari miniaturali dansează, omizi-bijuterii de codiţa-rândunicii, bebeluşii lui Papi(lio) ronţăie semincioare de mărar. Gladiolele abia îndrăznesc să iasă din arşiţa ce le-apasă, tradafirii trecuţi s-apleacă sub povara zădufului, nalba s-a-nroşit, căldăruşele tânjesc după răcoare, regina-nopţii somnolează, beţele verzi ale crinilor dorm în picioare, se prăjesc rugii zmeurului, doar cătuşnica-i nepăsătoare. Nici urzicii nu-i pasă la umbra streşinii. Grădinarul le lasă pe toate-n plata Domnului. Pe-o frunză îmbibată-n alcooluri tari din pelin, s-odihneşte-un suflet de amărât creştin. Foc pe nări! Incendii aduse în cuptorul anului de dragoni din alte ţări! S-a betonat poteca de hlei. S-aprind de arsură merele din Poderei.
|
