Dinspre Novembre
Din Nord, vine Novembre la cămaşă, are totuşi pe umeri, un chiton din barbă de capră, aşa ca Grigore Leşe, cu mânecile înnodate la spate, pentru prevenirea durerilor de şale. Duminică plăcută cu lumini şi răcori autumnale. Şiraguri din cârduri de cocoşari, mai mulţi de o mie, strig degeaba:
- Hoţii la mere, hoţii, hoţii!
Vin alţii: botgroşi botoşi, piţigoi de toamnă, ţicleni săritori, ciocănitori pestriţe şi verdoaice fluierătoare, un şorecar pustiu, doi corbi cărbunari, ciori grive, gaiţe băgăreţe, vrăbii terne, dar şi din cele ciocolatii, cinteze ţupăitoare, scatii stropiţi cu roşu, galben, alb şi negru, sticleţi bâzâitori, şi, semn sigur de iarnă, care se apropie... presuri daurite!
Două codobaturi cinerea stau întârziate până-n pragul iernii!!!
Aripi şi culori de noiembrie prin frunze colorate, albine cuminţi, fluturi luminaţi, gândăcei umflaţi de ouă sau boală, cosaşi liliput, secărică în sămânţă verde, frunze văratice de soc, fire tâmbuşîte de salvie, tulpini zvelte de lucernă movulie, frunze palide de salcâm, gheboase gustoase. Zăvorul patinat de cei o sută de ani de închidere-deschidere pictatu-i cu umbre de viţă-de-vie, tăciunii din buturuga de fag despicată azi cu mânie, fâsâie cu jerbe violete în vatra şemineului! Stau cu genunchii la flăcări şi mă gândesc cum, cu toate că, am măcinat prost mălaiu, am tocat banii din buzunare, toamna asta a fost o minune de fată.
|
