De Ylie nesfântu'
Lentoare, leneveală, putoreală. Tras greu de picioare, după drumuri lungi la măgăruşii de la Malin şi mieii din tabăra de pe Anieş, abia până la grădină, livadă şi terasă! Gust din siropul de cătuşnică peste care-am turnat o lingură din zama de mere ajunsă la fundu' butoiaşului. Întins pe pat de salvie ofilită, învelit c-un cearşaf alb, călătoresc în nava somnului, cu viteza visului pe tărâmuri exotice prin care înoată, ca în ulei, păsări fantasmagorice, dragoni-jucării, fluturi uriaşi şi libelule gigantice. Mă simt o firimitură din univers. Ce voi fi fost înainte? Ce urmează să fiu? O picătură de nimic din Oceanul Infinit? Mă trezesc, gâdilat pe faţă. O pană din nuş' ce văzduh mi-a poposit pe mustaţă.
Şorecari, şoim rândunar, vinderel, o familie de patru corbi, lăstuni, rândunele dragi inimii mele, codobaturi albe şi de cenuşă, fâse locale, sticleţi, cânepari, codroşi negricioşi, cinteze cu greieri în guşă, cănăraşi curioşi în piscul stâlpului privesc lumea pestriţă ce trece-n sus şi-n jos pe uliţă. La tabăra "Între izvoare" sâsâituri de auşei, croncănit ascuţit de alunari, lume multă de piţiguşi de brădet şi titirizi de munte.
|
