Cuibul de călugăraşi
Dominanţa galbenă din pajişte a fost înlocuită de albul lămpilor de păpădii şi florile urzicii albe, ţolul verde fiind totuşi picurat cu gălbinuţ de picioru-cocoşului şi coronişte, cu roz-purpuriu de trifoi, cimbrişor şi tătăneasă, albăstrui de vineţică şi veronică, alb-roz-pal de graţioasă Silene nutans, cea aplecătoare.
După cerul umbrit toată ziua şi un duş zgârcit, ca o rouă de dimineaţă, spre seară s-a ivit lumina apusului. O oră, poate mai bine, timp suficient cât să văd lucrurile simple de care-mi era dor: narcisele, lăcrămioarele, liliacul din grădină, pămătufurile ude ale păpădiilor şi mugurii florilor de salvie din livadă, aripioarele lui Ipi, zdrelite în accidente aeriene, alţi fluturi rahitici, albăstrui ori roşcaţi, dar şi o dumbrăvioară Parargia, viespi subţiri, bondari umflaţi, albine dulci, gândăcei săritori Cercops cu înfăţişare de buburuză, ce-şi înfăşoară ouăle în spuma de primăvară numită "stupitu-cucului".
În treacăt am aruncat o privire spre cuibul piţigoiului sur, pe care-l ştiam de-amu-s doi ani, instalat în scorburica unui prun găunos. Gavrilaş a curăţat pomii ş-a tăiat tulpina uscată exact deasupra cuibului, aşa încât cuibul avea acum, coperişul găurit.
M-am strecurat tiptil ş-am aşezat deasupra culcuşului din butucaşul cărămiziu, o lespejoară care să apere familionul de zăpuşeală, răceală ori ploaie. Călugăraşii m-au simţit însă, şi-au început să sâsâie şi să se agite prin crengile merilor din preajmă. Am alunecat iute pe ierburi, cu papucii uzi spre casă, cerându-mi în gând, iertare pentru faptele mele. În înserarea învelită de răcoare, păpădiile au început să danseze, ba chiar să zboare, greluşii să mă surzească, brotăceii să greierească şi ei, deasupra bolta să facă spuză de stele...
|
