Crăciunul mătăsarilor
Duminica Crăciunului. Măi, fraţilor, mătăsarii ăştia nu ne lasă în pace nici în duminica Crăciunului?! La orele două ale după amiezii, pe când executam programul "apă, lemne, foc", un cârd de şaişapte de cocoşari, la doi stânjeni şi cinci coţi de ocol, au aterizat într-un creştet de paltin uscat! Au stat vreo şapte minute , cât să-i pot număra din doi în doi, din cinci în cinci, din zece... apoi, speriaţi de silueta ameninţătoare a unui şorecar au tulit-o spre Runc! Cred c-au mirosit restaurantul cu scoruşii din sat....
Ajun de Crăciun. Un cârd de vreo paşzăci de mătăsari, cocoşari duium, câteva cinteze de iarnă la spionaj de grăunţe prin triburile de presuri şi vrăbii de câmp, ciori grive, gaiţe colindătoare după nuci, ciocănitori pestriţe, botgroşi umflaţi, piţigoi cărbunari agitaţi, un şorecar, care mi-a atins cu coada hornul şi-a panicat găinile babei şi cocoşeii moşului...
Ziua de Crăciun. Sărbătoare mumoasă, lume somnoroasă, picură rar din streşină. Linişte albă după asurzeala pocnitorilor nocturne. Pe deasupra cerului de sticlă albastră un cârd de "grauri de iarnă", pe creştetul nucului din Poderei, îmbătrânit de chiciură, un botgros îşi piaptănă aripile ca să absoarbă căldură luminoasă...
După Crăciun, la cafea cu mătăsari! Vreo patru sute! Atârnaţi în fasini, păltinaşi, meri, peri, pruni ca nişte ciudate fructe iernatice! Alte hoarde siberice peste sat! Vreo mie de mongoloizi! Invazie nordică de păsări de ceară! Vă invit la un pahar de seară...
|
