Comentarii la articolul - TOŢI VĂ VOR BINELE
Certurile pentru hrană sunt (aproape) inexistente, (spre deosebire de homo sapiens), atât în cadrul aceloraşi specii cât şi la specii diferite. Ciocănitorile caută la diverse etaje, sub scoarţă, omizi, pupe, iar pe crengi sau în cămăruţe cu provizii, (aviz veveriţelor), alune, nuci, ghindă, jir, ţiclenii scormonesc pe sub crengi ori spaţii inaccesibile după insecte şi fructe mărunte, cojoaicele scormonesc prin fisuri şi pe sub coji după păianjeni, larve, forfecuţele caută prin vârfuri de conifere, conuri şi muguri, în timp ce printre aceleaşi cetini caută hrană, adăpost, loc pentru cuib, piţigoii de brădet, scatiii, ciocănitoarea cu spate alb şi/sau cea cu trei degete. Primăvara, un arbore, un plop de pildă poate fi frecventat cu asiduitate de multe specii: mugurarii, caută muguri şi frunzuliţe proaspete, ciocănitorile pestriţe, ghionaia verde şi cea sură perforează ramurile uscate după larve şi viermi, urmate de cete de piţigoi, care ciugulesc din firimiturile rămase, cintezele, piţigoii codaţi caută puf alb, preşuri de muşchi şi licheni pentru tapiţat cuiburile noi. Deseori ramurile sunt vizitate de sturzi de vâsc, botgroşi, cinteze de/din două anotimpuri. Mierlele şi cocoşarii scormonesc la poalele arborelui în căutarea râmelor, larvelor grase de cărăbuşi, graurii cercetează hublourile rotunde în care vor locui cu noua familie, doar ciocârliile sunt dezinteresate. Tremură din aripi pe deasupra plopilor fără soţ, ca să respire aburul primăverii. Recorduri personale în privinţa celor mai multe specii observate pe acelaşi fir!
Un prim exemplu - specii care pot fi observate, primăvara - vara, în aceeaşi zi (la ore diferite, desigur) pe un arbore de foiase: tei, plop, fag, etc. Să numărăm pe etaje:
- Parter: mierlă, cocoşar, cinteză de vară, vrabie de casă şi de munte, piţigoi mare, codobatură alba, cioară grivă.
- Et. I. (de la baza arborelui la 2 m.): ciocănitoare pestriţă mare, cojoaică.
- Et. II. (2 - 4 m): - pe scoarţă sau ramurile de la bază: ţiclean, ciocănitoare verde, guguştiuc, măcăleandru, sturz cântăreţ, muscar, grauri.
- Et. III. (4 - 6 m): piţigoi sur, piţigoi albastru, coţofană, gaiţă, codroşi.
- Et. IV. (6 - 8 m): cânepari, verdeţi, sticleţi, fâsă de munte.
- Et. V. (vârf): mugurari, presuri. piţogoi codat.
- Etaj aerian: Uliul porumbar, uliul păsărar, şorecar, vinderel, corb.
- Record personal de sezon estival: 22 de specii.
Un al doilea exemplu - specii pe un conifer în anotimpul rece. În acest caz speciile nu mai folosesc liftul ci se mişcă în sus şi jos, în funcţie de preferinţele pentru hrană, adăpost, cuib: măcăleandru, sturz de vâsc, ţiclean, ciocănitoare neagră, ciocănitoare pestriţă, ciocănitoare cu spate alb, ciocănitoare tridactilă, piţigoi de munte, piţigoi de brădet, piţigoi moţat, piţigoi albastru, auşei, scatiu, botgros, pănţăruş, forfecuţă, gaiţă, alunar. Adeseori în crucea bradului stă la pândă o minuniţă sau un răpitor diurn care produce panică prin apartamentele de cetină! Rareori pe sub poalele verzi ale răşinoaselor am găsit urme, pene, lăsături de ieruncă sau cocoş de munte!
Record personal de sezon hivernal: 18 specii.
|
