Capîntortura - (Jynx torquilla)
- Identificare - Capîntortura sau vârtecapul îşi datorează numele unui curios obicei - răsucirea capului în toate direcţiile, mai ales atunci când este în stare de alarmă. Deşi nu pare - din pricina mărimii şi penajului - face parte din familia ciocănitorilor. Mai mica decât un sturz, dar cu o ţinută mai verticală, penajul ei, gri - maroniu este stropit cu picăţele şi trei dungi negricioase.
- ♫♫♫: Cântecul este plângăreţ, nazal, un ki-ki-ki, kin-kin-kin subţire, amintind puţin de strigătul vinderelului.
- Habitat: Livezi, parcuri, grădini, lunci cu zăvoaie de sălcii şi arin, rarişti, liziere de păduri.
- Comportament: Vârtecapul este sperios şi foarte dificil de observat, se deplasează din ramură în ramură, agăţându-se de acestea în poziţie verticală, asemeni ciocănitorilor. Speriat sau în alarmă îşi mişcă la stânga şi la dreapta capul, penele de pe cap se zbârlesc formând o creastă mică, iar coada se desface în evantai. Este singura specie migratoare din neamul ciocănitorilor, sosind la noi pe la jumătatea lunii aprilie şi plecând pe la jumătatea lui august.
- Nidificaţie: aceasta specie cuibăreşte în cavităţi naturale, foarte des în cele părăsite de ciocănitori sau îşi sapă un cuib în putregaiul unui lemn de esenţă moale: salcie, tei, plop.
- Regim alimentar: Se hrăneşte foarte des pe sol, ciugulind insecte şi mai ales furnici în salturi cu coada ridicată. Numele franţuzesc "Torcol fourmilier" face referinţă la alimentaţia acestei specii.
- Protecţie: Specie periclitată prin restrângerea habitatelor naturale: livezi din zonele rurale, crânguri şi zăvoaie din luncile apelor curgătoare.
|
|
|
|
