Busuioaca de acasă
Lilieci ca lăstuni nocturni, drepnele, roi de lăstuni diurni, rândunele, agitaţie şi zarvă, antrenamente pentru marele drum aerian, fără paşaport, peste frontiere, peste mări şi ţări; şorecari, un vinderel, corbi, pitulici, cinteze, cârduri mici de sticleţi, hărmălaie de gaiţe şi... un cuc!
Prin livada pârjolită, de sub piramida măgurii, pe sub funigei de-argint, brâncuţa îşi scutură seminţele cafenii, fluturi zdrenţăroşi zburdă împiedicat pe lucerna închinată înspre lespedea fierbinte a pământului pe care se prăjesc mere găunoase, poame vlăguite, pere zbârcite, fructe seci.
Răstorn butuci de prun înroşit dintr-o grămadă de vreascuri scheletice şi descopăr pe sub scoarţele betonate-n lut, litere albicioase, vii, O-uri, C-uri, U-uri de miriapozi, căţeii-babei (Oniscus asselus) depigmentaţi, carabi orbiţi, năuciţi de lumină, gângănii mărunte, necunoscute, care încotro alergătoare pe-ntrecute, iar pe crengile mumificate, ca iasca de uscate, fluturi noctatici abia ghiciţi printre lichenii pietrificaţi de vipia verii.
Sub o buturugă de la marginea pârâiaşului lui Dubău, transformat în uscător de frunze şi ierburi stă la umbră fierbinte, în uşa scorburii, sub o amăgire de răcoare prinţesa Dalmatina.
Mă şterg de sudoare cu cămaşa făcută turban ca să mă ferească de insolaţie, mă târăsc spre compotul de mere aromat cu crenguţă de busuioc şi sorb zgomotos, pofticios, apa dulce, parfumată, îndosită la rece! Uauuu, ce băutură răcoritoare de casă!
|
