Bulbuceii din Oradea...
...Au "năpăstuit" de la răcoroasa Rouă a Muntelui pe Dealul cu fluturi şi flori! Aceleaşi, dar şi alte poveşti despre arini, bulbuci, cosaşi, fluturi şi mânjală de afine pe guriţe şi dinţi. Ochi dulci la floarea - soarelui de munte, la o şopârlă de sticlă, (Anguis colchica), la, la, tra-la-la, la papa-bun şi limonadă rece şi savuroasă de la Oltiţa. Laborator floral prezentat de Păsărilă şi Ioana la faţa locului de mama-focului adică pe zăpuşeală. Ca, (mai) întodeauna m-a fermecat entuziasmul celor din grupa mică, care au stat, chiar şi la pozat în primul rând! Pentru astă bună înţelegere au primit coroniţe din sânzâiene şi pedicuţă!
Bogdan, prietenul meu botanist face buchete din flori şi frunze mărunte de parc-ar vrea să le sărute, iar Melinda face degustări fine din Bucătăria naturii din frăguţe şi afine. Dan ne fluieră, (dar, nu a pagubă) să ne ferescă de marginea prăfoasă a drumului, iar, Corina ne tot îndeamnă şi încurajează să urcăm pe potecuţa ierboasă spre liziera răcoroasă a Inimii verzi a pădurii. Biblioteca verde cu gângănii mărunte, păsări, libele, arbori îşi dechide copertele, paginile ş-ar vrea parcă să zboare prin ferestrele luminate de soare şi apoi spălate de ploaie. Bibliotecarul cel bătrân speră să nu treacă, iar, un an pentru a ne întâlni pe o înrourată cărăruie, ci mai devreme, cu Bulbuceii la Orădie!
Dex.
A năpăstui - (reg. M.M.) aici cu înţelesul a năvăli = 1. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. 2. A intra sau a ieşi în grabă (şi pe neaşteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă şi în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui.
Năpârca = şopârla apodă, şarpele de sticlă, (Anguis colchica) este o şopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-45 cm din familia Anguidae. Are culoarea brun-cafenie cu aspect lustruit care dă o senzaţie de fragilitate, de aici numele latin fragilis. Adesea masculii sunt stropiţi pe spate cu puncte fine albastre. Partea ventrală la ambele sexe este cenuşie. Specia este ovovivipară, adică femela poartă ouăle până la eclozare dar fără ca puii să aibă legături placentare cu mama. Aceştia apar de obicei în august şi se hrănesc la început cu larve mici, iar apoi cu tot felul de artropode, melci, râme. Adeseori este confundată şi fiind destul de lentă, cade victimă în faţa unora care cred că este un pui de şarpe. La pericol, ca şi oricare altă şopârlă, îşi lasă coada în gura prădătorului.
Pedicuta = LYCOPODIUM CLAVATUM este cunoscută în popor şi sub denumirea de talpa-ursului, brădişor, leacul biblic, braţul-ursului, chindicuţă, bunceag, cornăţel, cornişor, piciorul-lupului, crucea-pământului, praful-strigoilor, talpa-ursului, br&acir;ncă, muşchi de pământ, muşchi de piatră.
|
