Bradul cosmic!

        Fiindcă nu aveam loc în cămăruţă am hotărât, eu/noi doi am hotărât să agăţăm bradul de An Nou în alt Spaţiu! L-am sus/pendat c-un cârlig alb într-o cetinioară argintie din Calea Lactee între puzderii de stele! Moş Ylie cu barbă colilie s-a aburcat pe un scăunel de lemn pământesc ş-o început să lege planete printre rămurele de Brăduţ Cosmic. Întâi, Soarele, steaua sus răsare ca o taină mare, apoi sfere calde asemeni lor Mercur şi Marte, apoi, Venus cea veninoasă, la dragoste de bîtrâneţe neputincioasă, din nou globuri reci din Uranus şi Neptun, când alergi pe reci poteci, de nebun după păsări şi fum!? La ferestrucă s-au ivit teleguţe aurite de aur şi turtă dulce, luni de ciocolată, răvaşe de iubirie călătoare. În grădină ploaia divină a cercelat perle în tulpiniţe verzi de Traista-pastoris! Din iesle ţâşneşte o rază de lumină! E doar amăgirea unui vis că noi mai suntem pentru câteva clipe în Paradis?! Aici în brăduţul terestru şi, în acelaşi timp planetar e Galaxia Inimii mele! Raiul meu dintre stele!


   Lumina din ieslea divină

© yves hoza 03.01.23