Brăcinar!!!
...Cu brăcinar de buci în banderolă, înnodat la trăistuţa ţesută cu trandafiri aproape reali, alegănată la şoldul drept, umblam năuc după nuci, după ghebe pe butuci ...Mai sunt fire verzi, mai sunt umbre lungi pe pământ.
Se lipesc, se ung peste ierburi d-argint, ca pe-o felie de pâine cu unt, frunze de arţar şi de strugure scrise-n aramaică. Se dezghioacă castanele de capsula ghimpoasă, floarea ochioasă ş-albastră de Aster mai cheamă albine, pe câmp, fire umile de ţintură, salvie, coada-şoricelului abia se mai pot a ţine.
Prin grădini îşi trag traiul nalbe băboase, îmbătrânite urzici, zmeur ruginit în vreme ce crizantemele albe au florit.
Viespi umblă la urdinişuri dulci de perele meliţate căzute din cuptorul de lut al lunii.
Se-nflăcărează coroanele pădurii: pălălăi înroşcate de păr, flăcărui galbene de plop şi mesteacăn, galbene-verzui de salcie, nuc şi soc, lumânări rozalii de cruşân, flame uşor ruginii de meri, dogoreală de fag pălit, pale de tei lovit de brumă, focuri verzi de pruni vieţuiţi.
Aaa, şi să nu uit, cuiburile de nuci, colierele de frunze, şiragurile de mere, date de-a rostogolul pe coastă şi înşirate ca nişte mărgele de chihlimbar la dunga joasă a gardului prefăcută de uscăciune în fabrică de scobitori, lătunoi care în toamnele ploioase era plin de mucegai putred şi licheni.
Pene rare, zburătoare: codobaturi peltice, fâse spinoletta coborâtoare de la munte, mugurari fluierători de melancolie şi frig, ţânţăruşi de aspră răcoare matinală.
Amuş ce să fac?! Încep încetişor să dezbrac veşmintele de vară, să schimb lenjeria amintirilor, să caut în lada bătrâneţii, ştrimpcii de lână, opincile porcului, izmenele ţepoase de cânepă, cioarecii de pănură mâncăcioasă, cuşma cu marginea roasă. Chiloţi nu aveam pe vremea aceea, da' aveam altceva! Brăcinar de oţel!
Dex:
buci - scame rămase de la meliţarea şi pieptănarea inului ori a cânepii;
ştrimpci – ciorapi.
|
