Aprilie cu apă la picioare
Lăstuni pe deasupra de ploaie. Codobaturi pe dunga acoperişului, codroşi de grădină, fără pelerină pe creasta nucului, cinteze pitite pitite pe sub cetini, cocoşari răzvrătiţi pe sub picături cât unghia, panta rhei, curge din streaşini, se umplu rezervoarele mele de apă oxigenată încât mi-ajung, la cât de des mă spăl pe membrele inferioare, (nu ştiu de ce le zice aşa, pentru că pe mine m-au salvat din multe situaţiuni!) pentru o lună! Încă n-a trecut un an de când le-am spălat! Glumesc! Desigur că le respect şi le spăl în fiecare seară! Oare, nu ele m-au purtat peste tot prin ţară? Părţi anatomice de valoare, care au oareşce legătură cu gândul. Oare nu se spune? "Unde nu-i cap, vai de picioare"! Poate şi reciproca-i valabilă, dac-aş zice... "Unde nu-s picioare, vai de capu' omului"! Oricum, ploaia asta de aprelie, l-a scutit pe ştiopu' Ilie de multe drumuri cu săraca stropitoare la picioruşele merilor din livadă, firişoare care se vor transforma curând în rădăcini. Din care vor porni crengi, frunze, flori ş-apoi dacă nu va fi prea târziu vor rodi fructele din Paradis!
|
