Ballade des dames du temps jadis - Balada domniţelor de altădată

        Lorsque, au XVe siècle, dans sa "Ballade des dames du temps jadis", François Villon, voyou et poète, pose la question "Où sont les neiges d'antan?", il évoque tout juste le temps qui a passé depuis les dernières neiges: antan = ante annum, l'année d'avant, l'année passée. Mais aujourd'hui, l'ancien adverbe prend bien le sens qu'on lui a donné au cours des siècles. Et quand nous parlons des neiges d'antan, c'est bien avec la nostalgie d'un passé qui ne reviendra plus. Nostalgie, sauf évidemment pour tous ceux dont la situation est aggravée lorsque tombe la neige.

        Atunci când secolul XVe siécle în a sa "Ballade des dames du temps jadis", (Balada doamnelor de altădată), François Villon, poet - vagabond îşi pune "Où sont les neiges d'antan?", (Unde sunt omăturile de altădată?) el evocă pe drept cuvânt timpul care a trecut după cele din urmă zăpezi. Antan = ante annum, l'année d'avant, l'année passée - amu (-i) anu, (reg, din Ardeal), cu un an înainte, anul trecut. Astăzi, vechiul adverb, antan/anţărţ readuce sensul care i-a fost dat de-a lungul secolelor. Şi, când vorbim despre "les neiges d'antan" - zăpezile de altădată , ne gândim la nostalgia unui trecut care nu va mai reveni. Evident, mai puţină (nostalgie) sau deloc pentru cei care au avut de suferit de pe urma marilor căderi de zăpadă!

        Antan, în franceza veche, adverb ce nu mai e folosit azi, venea din latină de la ante annum, desigur. Echivalentul perfect în română ca adverb de timp ar fi fost vechiul, şi nemaifolositul azi, anţărţ, odinioară. Din latină de la anno tertio. Dar, unde-i neaua de anţărţ? sună exact ca: Mais où sont les neiges d'antan. Problema este sonoritatea neestetică a adverbului cu doi ţ şi dificultatea de a găsi o rimă la asta.

        Au tradus : Romulus Vulpescu: Balada doamnelor din vremea de odinioară; Cindrel Lupe - Balada doamnelor din alte vremi; Dan Dănilă- Balada doamnelor de altădată; Dan Botta - Balada doamnelor de altădată; Zoe Verbiceanu; Neculai Chirică: Balada doamnelor din alte vremuri; Al Alexianu: Balada domniţelor de odinioară. Francisc; Păcurariu - Balada domniţelor de odinioară

        Şi acum iată şi modesta mea traducere în care am folosit traducerea ANŢĂRŢ - pentru d'antan, care are curioase similitudini cu "mai an". "S-a sculat mai an..."

Ballade des dames du temps jadis

Dites-moi où, n'en quel pays,
Est Flora la belle Romaine,
Archipiades, ni Thaïs,
Qui fut sa cousine germaine,
Écho parlant quand bruit on mène
Dessus rivière ou sur étang,
Qui beauté eut trop plus qu'humaine
Mais où sont les neiges d'antan?

Balada domniţelor de altădată

Spune-mi, oare unde şi-n ce ţară
Trăieşte Flora, frumoasa Romană
Archipiada şi sora Thais ce-i fecioară
Ori Écho, cea cu zvon de primăvară
Unde-s minunate frumuseţi de-odinioară
Spune-mi, unde, prin care ale lumii părţ"?
Doamne, dar zăpezile de-anţărţ?!

        Dex.
anţărţ = adv. acum doi ani/l. latină - anno tertio.


© Yves Hoza 30.01.23

Fereastra chioară

Fereastra de poezie


        Dragoste pe/în verandă (versuri şi vitralii din verandă)

La răsărit între noi nu era decât o ferestruică
Un gemuleţ de-o şchiopă cât un ochi de apă
Prin care ne vedeam doar vârful nasului şi-o suflare
Şi aburul sufletului pe care desenam inimioare cu degetul mare
Tu adusu-mi-ai căldură şi miere
Pe la 10 stam fiecare la o cafea cu faţa-n plăcuţa lui de sticlă
Ne priveam fără a ne vedea ca pe transparente telefoane
La amiezi, de-ţi vine să crezi aveam fiecare câte zece oglinzi în buzunare
Cu una doar reuşeam să te orbesc furând o rază de soare
Tu adusu-mi-ai dragoste şi mângâiere
După ce ciuguleam pe terasă firimituri din iubirea nostră
Trăgeam perdele la ferereastra ta şi a mea, cea norocoasă
Şi-n timpul siestei cu ochii-nchişi priveam cu nostalgie-n trecut
Din când în când îţi strecuram după ureche câte-un sărut
Tu adusu-mi-ai dulceaţă şi plăcere
Spre seară în cerul de sticlă s-a strecurat o mâţă-pisică
Printre cioburi tu ai făcut să-nfloară un crin dintr-o icoană
Şi ca printr-o vrajă dintr-a bolţii stălajă au început să coboară
Ferestre de glajă albastre, verzi şi alte coloară
Tu adusu-mi-ai o vioară şi-o răcoroasă melodiere
"Noapte rece şi albastră"...stăm cu coatele-n fereastră,
Ne uităm la luna plină din veranda cu lumină
Eu călătoresc printre îngheţate galaxii, citesc în stele,
Tu ghiceşti pătimaş în liniile din palmele mele
Tu adusu-mi-ai o carte şi-o dulce înviere

        Nb. Cinci strofe şi un laitmotiv - Tu adusu-mi-ai laitmotiv
1. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziţie muzicală, care caracterizează un personaj, o situaţie etc. şi care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situaţia dată.
1.1. prin generalizare Fragment sau motiv muzical repetat.
1.2. figurat Idee călăuzitoare a unei lucrări ştiinţifice, literare etc., repetată şi subliniată în mai multe rânduri.

        Nb. Amuzament şi pierdere de vreme, că de pierde - vară, încă nu poate fi vorba


© Yves Hoza 29.01.23


        Icoană de ciocănitoare

        ...şi cum sta ea aşa, oare la ce gândea? Cioc-cioc cu burtica albă pe-o perniţă verde de muşchi şi cu urechea interioară lipită de soarţă ca să auză scârţâiatul gândacului croitor, săpător de galerii printre inelele ruginite ale bătrânului măr, sprijinită-n penele tari din coadă şi vârful aripilor ca-ntr-un triunghi acrobatic, cu şorţuleţul înroşat ca pentru o întâlnire de gală cu soţiorul înamorat de ea şi de primăvară. În obrăjorul alb cuprins între căciuliţa neagră şi frâul de aceeaşi culoare care-i ajunge la mijlocul ciocului, Îngerul păsărilor a bvtut de fiecare parte a căpşorului două pietre scumpe (ca ochii din cap!) în care licăreşte nu doar scânteia zilei, ci şi bobul de lumină al speranţei. Ca o rugăciune - semincioară de mac, cât un vârf de ac pentru grija hranei ş-a cuibului, pentru sănătatea bărbăţelului, pentru ocrotirea puişorilor ce vor ieşi, cu voia Celui Diafan, din ouă la-nceput călduţ de primăvară!
        De notat! Cel Diafan, înger de puf care prinde voalat contur doar în zile geroase de iarnă!


© Yves Hoza 28.01.23

Cioc în lemn


        Ciorna lui Păsărilă

        Prin geamul aburos nori câlţoşi, cârduri de ciori de semănătură şi stăncuţe cicălitoare. Porumbeii cu ochii roşii de-atâta plânsul ploii vin pe pervazul ferestrei şi ciugulesc firimituri rămase după trei zile de post. Aş vrea să fiu Păsărilă - Lăţi - Lungilă să văd, să ating, să prind păsările din orizontul pădurii până la lună! "Soarele rotund şi palid..." clădiri îmbrăcate în lână de ceaţă. Tristeţea unui oraş amuşină printre ziduri ca un câine zgribulit şi-nfometat, steagul speranţei a devenit o cârpă flască şi gri, cri-cri-criii... mi-i dor de Ioana, de cămăruţa mea, de cafea ...de Harap Alb!
        NB: "Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemând?" Botezându-l dupa modelul celorlalţi, scriitorul confirma marea arta de a portretiza: "Să-i zici Păsărilă... nu greşeşti; să-i zici Lăţilă... nici atâta; să-i zici Lungilă... asemenea; să-i zici Păsărilă - Lăţi-Lungilă, mi se pare că e mai potrivit cu năravul şi apucăturile lui, zise Harap-Alb, înduioşat de mila bietelor păsări. Se vede că acesta-i vestitul Păsărilă - Lăţi-Lungilă, fiul săgetatorului şi nepotul arcaşului; brâul pământului şi scara cerului; ciuma zburătoarelor şi spaima oamenilor, că altfel nu te pricepi cum să-i mai zici."


© Yves Hoza 23.01.23

Măcăleandru de ianuarie

Umbre lui Ylie Păsărilă


        Veranda cu vitralii (versuri naive după picturi pe sticlă)

La r#259;sărit între noi nu era decât o ferestruică
Un gemuleţ de-o şchiopă cât un ochi de apă
Prin care ne vedeam doar vârful nasului şi-o suflare
Şi aburul sufletului pe care desenam inimioare cu degetul mare
Tu adusu-mi-ai mie căldură şi miere.
Pe la 10 stam fiecare la o cafea cu faţa-n plăcuţa lui de sticlă
Ne priveam fără a ne vedea ca pe transparente telefoane
La amiezi, de-ţi vine să crezi aveam fiecare câte zece oglinzi în buzunare
Cu una doar reuşeam să te orbesc furişând o rază de soare
Tu adusu-mi-ai mie dragoste şi mângâiere.
După ce ciuguleam pe terasă firimituri din iubirea nostră
Trăgeam perdele la ferereastra ta şi a mea, cea norocoasă
Şi-n timpul siestei cu ochii-nchişi priveam cu nostalgie-n trecut
Din cnd în când îţi strecuram după ureche câte-un sărut
Tu adusu-mi-ai mie dulceaţă şi plăcere.
Spre seară în cerul de sticlă s-a strecurat o mâţă-pisică
Printre cioburi tu ai făcut să-nfloară un crin dintr-o icoană
Şi ca printr-o vrajă dintr-a bolţii stălajă au început să coboară
Ferestre de glajă albastre, trandafirii, verzi şi alte coloară
Tu adusu-mi-ai mie o vioară şi-o răcoroasă melodiere.
"Noapte rece şi albastră" ...stăm cu coatele-n fereastră,
Ne uităm la luna plină din veranda cu lumină
Eu călătoresc printre îngheţate galaxii, citesc în stele,
Tu ghiceşti p#259;timaş în liniile din palmele mele
Tu adusu-mi-ai mie o carte şi-o dulce înviere!

Nb. 1. Cinci strofe şi un laitmotiv - Tu adusu-mi-ai mie...
Nb. 2. Amuzament şi pierdere de vreme, că de pierde - vară, încă nu poate fi vorba.
Nb. 3. Când eşti timid, naiv şi-n convalescanţă nici măcar DRAGOSTEA nu mai este o urgenţă!


© Yves Hoza 24.01.23

Fereastra tristă

Geamul pictat


        Ciorne de spital

        La fabrica de reparat oameni: le taie piesele - organele ruginite şi le suturează la loc. Pe unele. Pe altele la coş!

        Tremurate şi dureroase aşteptări între două uşi galbene. Brăţară albă, două tuburi, unul sângeriu, celălalt alburiu, două perfuzii cu nutrienţi ...cerere de externare şi vindecare după numai o zi! Vorba cuiva, "moşu nu-i rău de carne" - adică se vindecă repede!

        Prin geamul aburos nori câlţoşi, cârduri de ciori de semănătură şi stăncuţe cicălitoare. Porumbeii cu ochii roşii de-atâta plânsul ploii vin pe pervazul ferestrei şi ciugulesc firimituri rămase după trei zile de post. Aş vrea să fiu Păsări - Lăţi - Lungilă să văd, să ating, să prind păsările din orizontul pădurii până la lună! "Soarele rotund şi palid..." clădiri îmbrăcate în lână de ceaţă. Tristeţea unui oraş amuşină printre ziduri... mi-i dor de Ioana, de cămăruţa mea, de cafea...

        Prietenii, colegi de salon, de pat, de suferinţă, după miezul nopţii s-aude cum geme spitalul, cum respiră greu coşurile negre, fumul greu al durerii, cum pulsează pereţii în dureri cardiace s-aud ţipete în saloanele de durere ale lumii...

Ciornă de spital!
lacrimi de ploaie suspină,
ianuarie aduce nori căzuţi,
noaptea vine cu lună cristalină
parcă-i vreme de scos albinele din stupină
de băut apă clară din fântână
de alungat lupii din stână...
pentru cei suferinzi şi tăcuăi
o lacrimă de splină!


© Yves Hoza 22.01.23

Luminarea suferinţei


        Arcoxia (medicament pentru durerea în Acrostih)

Arde în rugul febrei, zăpada gândurilor,
Râde batjocuritor în mine umbra viselor,
Ceruri întunecate coboară oarbe stele,
Oare cine-mi va ierta păcatele grele?!
Xena, prinţesa războinică tribut de dor îmi cere,
Iar arunc peste lume tristeţea norilor.
Arde pe rugul febrei, cerneala ridurilor

A
R
C
O
X
I
A

NB. Acrostih - poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicaţie etc.) sau o propoziţie.


© Yves Hoza xx.xx.23

Căţelul din umbră

Lupul din umbră


        Cuvânt cu cuvânt
        (poezie scrisă-n vis)

...şi tata era-n pământ
În întuneric şi mormânt
Mă asculta tot ce spun
Cuvânt cu cuvânt
Şi-i spuneam eu câte-am adunat
Cretă, Cărbune, Cerneală
Pe lumea asta de dincoace, de vânt
Cuvânt cu cuvânt
Din luturi şi ţărnă, fărâmă cu fărâmă
Cum am strâns rând pe rând
Perle şi mărgăritare pe şiraguri de boare
Cuvânt cu cuvânt
Ş-apoi într-o furtună cu neagră lună
Într-o lume rea şi nebună
Colierul s-a sfărâmat strigând
Cuvânt cu cuvânt
Pe albastra pardoseală de sticlă
Cu triluri de măcăleandru în gând
Pe-o aripă de largă risipă!
Cuvânt cu cuvâ'nt...


© Yves Hoza 15.01.23


        Dar nu se mai poate

Doamne cât mi-aş dori oricând
Să intru iar în acelaşi vis din Paradis
Pe uşiţa ce-am fost deschis
Dar nu se mai poate
Toate porţile-s ferecate!
Doamne mai lasă-mă să colind plngând
În pântecoase galioane pe necuprinsa mare
În căutarea sirenelor de sare
Dar nu se mai poate
Toate navele-s naufragiate!
Doamne, cum mi-aş dori ca nicicând
Să mănânc câte-un bulgăre de păm*acirc;nt
Să gust câte-o firimitură - silabă de cuvânt
Dar nu se mai poate
Toate mormintele-s ocupate!


© Yves Hoza 14.01.23


        Hornarul celest

        Azi de ziua unui amic hoinar am fost hornar! Am curăţat sobele, am frecat burlanu cu şterţu' ţăranului - un toiag lung de alun, despicat pe doua şchioape la un capăt în care-am ţesut alternativ, în cruce, pănuşi de mălai - am împrăştiat cenuşa sufleţelului meu negru de funingine în căldarea din infern, adică pe grămada de gunoi din spatele grajdului, am şters plita de zama de mere prelinsă peste buza ibricului de fiert pălincă, am curăţat cuptioru' de cojile carbonizate de cartofi uitaţi acolo, am rupt pe genunchi o cotarcă de draniţă zgurată, suflat-am din foale peste cărbunii aprinşi, mângâiată-i pe brâuţ sobiţa, fiinţa care-mi dă atâta căldură şi milă! La nord cerul e gri-albăstrui, la sud trandafiriu-fumuriu. Marele Coşar Divin curăţă hornul celest pentru Moş Crăciunilă!

        Dex: coşar

1. Persoană care curăţă coşurile şi sobele de funingine.
sinonime: hornar.
2. Persoană care face coşuri.
3. Îngrăditură sau construcţie de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc.
sinonime: ocol staul ţarc.
4. Construcţie din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului şi a altor produse agricole.
sinonime: leasă, porumbar, pătul, sâsâiac.

        Nb. Un dex ornito-personal! Hornar este numele vechi al codroşului - Phoenicurus ochruros, Co/coşar este numele oficial pentru mierla pestriţă de iarnă - Turdus pilaris


© Yves Hoza 10.12.22


        Paragraf de iarna (§)

        § Neige! Omăt de-un lat de deget. Juste un doigt! Da, doar un deget. Asta-mi aminteşte de conviviale rencontres cu amicii mei din Franţa şi Belgia cărora le ofeream spre degustare şi desfătare un păhărel de ţuică ardelenească! Doar un deget spuneau ei simţind cu nasul aburul tăriei! Dar, nu un deget aşa, spuneam, punând degeţelul sub nas ca o imaginară mustaţă trandafirie, ci aşa! Şi împungeam cu degetul pe verticală fundul păhărelului ...gol! După care turnam lichidul până la buză. Un vrai medicament! Da, un panaceu pentru degetul de zăpadă, dar şi pentru frigurile lui Villon! Yves, Yves!!! Strigau damele, ameninţându-mă cu arătătorul! Adică, Ylie, Ylie ...las' că-ţi arătăm noi ţie!

        Etimologie:

        -limba neogreacă parÿghrafos
        -limba latină paragraphus
        -limba franceză paragraphe


© Yves Hoza 09.12.22


        Gheaţa şi Focul

        Îs din nou patron la uzina de gheaţă, fac angajări, reprofilări, de la bibeloaie, la arme de războaie, amu-s mai paşnic, fabric tablouri abstracte, arte-facte din ierburi, lemn şî sticlă. Nimic nu mă mişcă mai mult decât câştigul, ciubucul şi profitul! Confecţionez evantaie de glajă pentru dame ce-or merge la vară pe plajă. Câte-o toartă transparentă pentru căni de porţelan ciobite, blide de cristal cu zămuri translucide, măşti din cioburi aproape lichide. Meşterul sticlar, ucenicul GERescu n-a reuşit să aşeze flori de gheaţă la gemuleţele chioare ale verandei! Cât ce dă soarele ies planete din lentile reci şi se bulbucă vârtejuri microscopice de Black hole, care aici sunt albe găurele cosmice! Univers răsturnat într-un aisberg miniatural, într-o banchiză pitică. Pe scândurile vericale ale târnaţului în dâra picurată din burlanul ştirb se ghiceşte o vână, o cicatrice roşie. Brrrr! M-apucă friguri! Spun lunii, noapte bună, mă aşez pe scăunel la uşiţa sobei cu genunchii la gură şi-mi citesc într-o carte din palmă, ca un gânditor de/din ocnă ..."Ce gândeşte Dumnezeu?", când vede Marele Univers ...îngheţat bocnă!

        N.b. Oferte de la F.S.R. avem! Cereri???

        Dex: gânditor de/din ocnă - statuie de sare


© Yves Hoza 07.12.22


        Spuneri şi supuneri de decembrie

        Doamne, ce splendidă lumină de noiembrie! Se văd frunzele până de (o) parte, Simt cum, sufleţelul meu cu/la tine se-mparte!

        Doamne, ce lumină divină!! Ce chestie splendidă! Să stăm de întâi novembrie în tricou şi chiloţi! De halovin să-i speriem pe toţi!

        Am să-mi deschid o florărie, ş-am să vând aici pe preţuri de nimic frunze de viţă ori de viaţă de vie! Voi desena icoana ta pe fiecare frunză arămie.

        Dupa orice pală de foc în vânt, fâşâie frunze-n ploi galbene alegănate-n pământ!

        Tu eşti o frunză, io-s frunzoi! Hai se ne aburcăm în acelaşi arbore amândoi! Tu eşti Eva, io-s Adamoi! Tu eşti o frunzuliţă, io-s un frunzar. Te sărut apăsat şi tooot mai rar!

        Omidee a ieşit dintr-un măr. Io când (se mai întîmplă) să fac dragoste te ţuc şi te cuiciur de păr...

        De-un veac de singurătate te aştept! Şi păsărea asta nu mai tace! Din piept!

        Te caut prin noapte pe pipăite, pe căi nebănuite, cu mâinile nefiresc pe la spate alungite ...scheletti a la Giacometti!

        Stele căzătoare-n noiembrie de sfântul Andrei, Carul Mare străluceşte-n bruma de pe ierburi, iar Orian are alte treburi!

        Stau izmenele mele întinse ţeapăn pe sârma întinsă strună ca steagul american uitat pe Lună!


© Yves Hoza 03.12.22


        Zgomote şi şoapte

        (...într-o gamă descrescendo...)
Hărmălaie matinală rok-neană,
Drujbe şi motorete-n asurzeală totală,
guiţă porcul ghiţă, doi pechinezi mârâie pe chinezeşte,
o găină cotcodăceşte pe româneşte, cucuriguuu cântă la trâmbiţa din gât,
vecinele suflă-n la trompetă, sfârâie ouălelele-n tigăiţa cu omletă,
pe uliţă duruie carele după potcoave scânteiate-n pământ,
fâşâie frunze-n ploi galbene alegănate de vânt,
cad merele newtoniene exploziv la pământ,
pentru tine-n şoapta gândului un cântecel cânt...


© Yves Hoza 03.11.2022


        65 - Semne între cifre

        Fluieră melancolic, mugurarii prin livadă. Nu vine nimeni, nimeni... să mă vadă?! Îşi va aduce aminte, cineva?! Exclam eu patetic, cu câtă ardoare am luptat şi iubit?! Ba!? Un amic matematician îmi spune că totul depinde de semnele pe care le vezi şi le simţi între cifre! 65 adica 6x5, 6-5, 6:5, 6+5 ...uite câte vârste! Ah, mai strig eu o dată cu ardoare ! Ce-aş mai vrea să am măcar inversul anilor în floare!


© Yves Hoza 17.10.22


        Torturi la Vineţele (din capitolul Culinaria)

        Mâncare prea-gătită de vinete preparate de masterşăf - inchizitor, moş Ylie! Ah, cum le-am mai dezbrăcat de hăinuţele subţirele şi movurele, după ce le-am tăvălit prin focul iadului şi le-am presărat cu sare pe sub piele! Apoi le-am tocat mărunt cu tocătorul de lemn (de) la cap, la coadă şî în/vers, apoi le-am iubit cu ceapă dulce, ulei şi o ţîră de oţăt din mere. Le-am pus să se culce pe un pat din pită de casă, le-am îmbrăcat cu frunzuliţă de hrean, pistrui, pardon, aluniţe de piper negru, le-am înveselit cu o feţişoară de clovn, m-am uitat lung, dar nu prea mult la fetele/feţele mele ş-odată hap, hap! Ca un căpcăun. Hai, gură-cască şi poftă uriaşă la masă, că nu mai pooot cu limba groasă mai multe să vă spun!?


© Yves Hoza 28.09.22


        Ziceri de septembrie răcoros şi ploios

        Amintiri despre noduleţe! Eu mi-am adus aminte cum storceam noi, băieţii, rufele cu mânuţele şi ziceam, câte noduri ai la cămaşa portocalie aproape ruptă de atâta stoarcere, tot atâtea drăguţe ai în sat! Yves, greu de uitat drăguţele din sat, greu de stors cămaşa portocalie. Basme dragi de la bunicuţe. Mai am încă amintiri despre bastonaşe şi vărguţe!
        Poziţia pensionarului cu coatele pe gard cu privirea la vecine! Program de penzionar de dimineaţa până sara, să mai zică orişicine că mă plictisesc!
        Cât de gra?ios poate fi un fir de iarbă, cât de misterioasă, o frunză de ştevie!?
        Grădina mea nu e statică, mişcă, e într-o continuă evoluţie, într-o continuă şi rodnică rotaţie. Grădina nu are nevoie de o duminică anume, ea oricând este o Duminică!
        Am să vă spun cândva fantastica poveste (SF.) a siropului şi deliciosul basm al dulceţii de soc! Mărgele lucioase şi negricioase de soc ca nişte planete pe care le-am spălat în apa primordială de ploaie. Cred că aşa a făcut şi Creatorul, doar că a lucrat la scară cosmică!
        Eu, trebuia azi să scriu o melancolică poezie, când colo a trebuit să spăl vase şi pahare într-o veselie!
        În grădină stă într-un picior un fir de varză înfoiată ca o barză.
        Cămăruţa mea-i un vagon călător printre stele şi visele mele!


© Yves Hoza 26.09.2022


        VORBE (DEŞTEPTE?) DE SEPTEMBRIE

        Casă - Într-o ditamai viloaie m-am simţit cam înghesuit, mă simt în largul meu la mine - cămăruţă!

        Masă - Când, Ioana zice să pun masa, io chiar pun masa în mijlocul ocolului şi aştern bucate alese.

        Ploaie - Plouă cu veselie, ce bucurie, că sfântu Ylie m-a scutit de irigaţieee!

        Robokap - Roboţii, (dintr-un film), aveau inimă mai mare, decât noi, umanii?!

        Dantură - Uneori îmi vine să plâng după anii pierduţi, după dinţi, după arginţi, din când în când îmi vine să râd de mine şi să cânt!?

        Levitaţie peste ierburi - Mă uit cu grijă prin iarbă, nu care cumva să calc vreun cetăţean cu antene şî barbă! Aş vreo doar cinci centimetri să plutesc peste aici, să nu trezesc vreun aici, ori să dărâm castelele de furnici?!

        Săritură - Am sărit (cam brusc!) din Livada copilăriei în Grădina bătrâneţii...

        Sabia, acul, cucuta - De ce să-ţi decapitezi duşmanul cu sabia, când poţi să-l distrugi cu înţepătura unui ac veninos sau c-o înghiţitură de cucută?

        Dialog - Nu! Nu vorbesc singur, vorbesc cu mine!

        Poc & Pot - Mititel fiind, mă uitam în sus la mămuca şî zâceam: nu mai poc! Ia-mă-n braţe! Bătrân amu-s, mă uit de sus la Ioana, şî tot aşa zîc! Ia-mă-n braţe! Nu mai pot! Uite cum se &icir;ntâlneşte copilăria cu bătrâneţea!

        Aşteptare - În câte-o dimineaţă, o biată bâtrânică vecină tot iese-n capul uliţei, se uită-n susul şi josul drumului, de parc-ar aştepta pe cineva! Mă salută, ce mai faci vecine?, cine ştie pe cine aşteaptă, sărăcuţa şi nu mai vine! Of, of, dar, pe mine?!

        Lectură cu murătură - Tot agricultură, grădina, agricultură... da pe când şi puţină cultură, lectură, ori să citim câteva pagini de murăturâ!?

        Descântec - Susai-susai/Fă-te dulce/Că te tai!? Dulce ca mierea,? Nu, amar? Ca fierea!?

        Baştină - De ce nu m-aţi luat şi pe mine la Muzeu?!!? Acolo m-am născut şi eu!

        Corabia fluturilor nocturni - Imagini din ocol, grădină şi dinspre peretele de var alb, care s-a subţiat de-atâta caniculă ş-a devenit o pânză agăţată de catargul hornului, corabie cămăruţă buna cu care, zbor cu fluturii nocturni până la lună!


© Yves Hoza 04.09.2022


        De Ylie nesfântu' 22

        Lentoare, leneveală, putoreală, oboseală. Tras greu de picioare, după drumuri lungi la Creasta Cocoşului, abia până la balcon, baie şi terasă! Gust din siropul de cătuşnică peste care-am turnat o lingură din zama de mere ajunsă la fundu' butoiaşului. Întins pe pat de salvie ofilită, învelit c-un cearşaf alb, călătoresc în nava somnului, cu viteza visului pe tărâmuri exotice prin care înoată, ca în ulei, păsări fantasmagorice, dragoni-jucării, fluturi uriaşi şi libelule gigantice. Mă simt o firimitură din univers. Ce voi fi fost înainte? Ce urmează să fiu? O picătură de nimic din Oceanul Infinit? Mă trezesc, gâdilat pe faţă. O pană din văzduh mi-a poposit pe mustaţă. Am împlinit 64, (şaişpatru) de sfinţi! Mulţumesc mult, dragilor, pentru urări cu însorite binecuvântări! Ylie vă trimite un buchet de versuri de la ...berărie!


© Yves Hoza 20.07.22


        Vederi - ilustrate cu lucruri calde şi vechi de la Green Place

        Obiecte ...nici nu le-aş numi aşa, ci mai degrabă lucruri şi lucrări meşterite din lut, fire de tort, nuiele, pănuşi, lemn, piatră, fier; oale, canceuri, ulcioare, coşuri, cotărci, rogojini, cofe, fedeleşuri, asta-i budeşca, ori bărbânţa, (nu numai lucruri calde, ci şi, cuvinte vechi uitate - aş inventa un Muzeu al Cuvintelor părăsite şi prăfuite!), aşa, şi, să continuam cu coleşăru, clopotoriu, (curpătoru), covata ori gâfu, ca să trecem apoi la epoca pietrei: temelia casei, de-atunci să zîce, CASĂ DE PIATRĂ, mojarul, piua şi piatra rondă de măcinat grâul la Moara din Arini, când veneam de la şcoală ne şi ne puneam pe carte, cu burta goală, cu pălării din brusture de apă, (crăstăval) şi o năframă (cu care făceau fetiţele baloane de bulbuci), noi băieţii, fără nimic pe dinafară!?! Urma epoca de fier! Bunu Ion Fauru bătea potcoave de argint pentru bidivii Sfântului Ylie, care galopează vara pe cer. Pentru alte anotimpuri se ciocăneau ceaune, tigăi, cazane şi alte burlane. Apoi se făcea focul pentru iubire! Să pun merele la borhotit, varza la acrit şi să aprind făcnariu (felinarul!) ca să văd mai multe stele-n ochii dragostei mele!
        Nb. Text la prima dictare! Care va fi îmbogăţit şi cu alte amintiri, căci, nu-i aşa, ?, viaţa la ţară e o aventură extraordinară...


© Yves Hoza 29.06.22


        Icoane de drag de la Ocna Şugatag

        Icoane, iconiţe cu Ioane şi Măriuţe! Un fel de scară a vieţii ori nişte trepte ale prieteniei şi ospeţiei! De la mic la mare, de la vlădică până la Ylie opincă! Mai găsiţi aici (pe) unii, apropoo, uitasem de păunii, deci pe unii care trag mâţa, pardon, Moty de coadă sau scot limba!? Veniţi, toţi, veniţii şî bineveniţii în braţele minţii mele primitoare! Allez, să vă fie o noapte lină cu lună plină şi zile cu sare şi soare! Să trăiţi, FRUMOS!


© Yves Hoza 17.06.22


        Pinocchio

        Din acest băţ cu nasul lung găsit în livadă, Ylie Gepetto l-a meşterit pe Pinocchio! Apoi pe Neghiniţă, pe Tom-Degeţel, pe Degeţica şi alte jucării mărunţele pe/la care nu le-am putut da viaţă dar le-am trăit. Omuleţul de lemn avea, ca şi mine la piept, furnici. Da, da, aici! Şi pielea de arici, iar în picioare cochilii de melci pitici. O esplicaţie a faptului că am trecut aşa leneş (uite, alt animal!) prin micul meu Univers interior. Lumea noastră a oamenilor e stratul viu dintre lumea uriaşilor &##51;i cea de pitici, dar în faţa Cosmosului nu suntem nici măcar furnici. De prea-multe comete m-am lovit! Am ţinut cu bravură piept greieraşului cel înţelept! Pe care nu l-am ascultat decât cu urechea! Doamne, câtă lipsă de respect! Am reuşit însă să dau Viaţă unei Iubiri. Cineva, cine va citi acest rând va ghici cine-mi este şi-mi stă-n gând!?


© Yves Hoza 31.05.22


        Matematica dragostei

        Aritmetică

Semne operaţionale sentimentale
Te iubesc de două ori mai mult decât tine
Împart la doi iubirea pentru şi cu tine
Adun cu doi dragostea ta, nu-i greu
Nu scad nimic din amorul meu!

        Geometrie

        Teorema lui Thales! În orice triunghi, o paralelă de dragoste construită la o latură a triunghiului împarte celelalte două laturi ale iubirii, sau prelungirile lor, în segmente proporţionale de amor! Dragostea noastră e o Teoremă reciprocă. Teorema lui Thales. Tu, mai ales!?


© Yves Hoza 17.05.22


        Răspântii de... Dragoste

        La confluenţa Pârâului Morii cu Someşul Mare, care aici e destul de mic, apele turburi ale izvorului se amestecă cu cele verzi ale râului, se văd după culoare, le poţi bine discilini, dar după câteva zeci de metri apele se amestecă, toate devin Mediterauna, cum ar trebui să fie şi lumea, iar la răspântia gândurilor mele cu Inima ta, toate se fac una, de ce te iubesc oare, întruna?!

        DEX:

        a descilini = a despărţi, a separa, a identifica, a în?elege...?!


© Yves Hoza 14.04.22.


        Gânduri, muguri de dragoste-n aprilie

Aaaahhh, am amintiri de mâine, aşa cum în vichend, eu mă-ntind peste tine ca untul pe pâine.
Când sunt beat - copilă din flori te iubesc mai mult de două ori...
Doamne, Ioana, câtă credinţă ai în tine de poţi să vii la mine zi de zi de Duminică...
De câte ori să mă uit pe geam, ca-n privire ori uitare să te am...
Versuri a la cronicar, după Ureche! Pe la orele şase-ale înserării te voi aştepta, mierla începe-a fluiera, nu voiu dispera, te voiu aştepta în târnaş pe scara de scândură, când dragostea mă-n-gândură...
O mierlă, vine să fluiere spre seară la tine-n inimioară...
Doamne, de ce laşi lucrurile tale, să se facă firimituri, să se dărâme? Din iubiri să se aleagă mii de fărâme...
Când sunt bâlbâit mă exprim mai bine pentrucă repet aceleaşi şi aceleaşi cuvinte de iubire...
La mine-n cămăruţă, chilioară-n cutiuţă nu încap decât două personae, mai mult în lung, decât pe lat...


© Yves Hoza 06.04.22.


        Gândiri, înmuguriri de aprilie I.

1. Pe vena unui braţ, venea unui râu de sânge a se-ntinde, în gând, rădăcina unui fir de grâu mă cuprinde...
2. Sună răguşit a croncăneală de parcă-ar trage meşterul cu mâţa, cuie ruginite din draniţa de pe coperiş şî podeaua putrezită din pardoseală...
3. Io am deja, aici, pe Uliţa Morii, trei Fufuline! ...la care se adaugă şi trei motani! Cred că la primăvara voi avea o "grădiniţă" de miţuline!
4. Bate pieziş prin fereastră, o rază-n sticla mea de vin, mă uit la ea cruciş şî zic că-i rubin!
5. Oul lui Columb (Columbus - Columba - porumbel), Oul lui Brâncuşi, oul lui Păsărilă, alcătuit din gheaţa căzută în sticlă de pe şindrilă!
6. Cocoşul negru, găina neagra ...oul alb!!???
5. Albastru şi Verde. Câtă bucurie verde şi vie! Cât cer albastru de curat! Neapărat, trebui fotografiat!
6. E ziua cea dintâi când e mai cald afară decât în cămară; pe deasupra zboară primul şorecar, oaspe de vară...
7. Ce semn de primăvară mai convingător şi mai curat decât şosetele puse la uscat?!
8. Întuneric şî Lumină pe-o farfurie goală de plină!
9. Şosete cu motocei să se joace mâţele cu ei?!?
10. La o cafea ...de struguraşi pe mine să nu mă laşi!
11. Melc la co(chilie) închis în căpăcelui de var! Doarme fără habar!
12. O claie din lumea cu susu-n jos! În aste vremuri toate-mi merg pe dos!
13. YH ...o semnătură pe-o coajă de fag, făcută de croitorii lemnului drept iscălitură!
14. O mierlă, urmează să concerteze spre seară la tine-n inimioară!!!
15. Vrei să scapi de bolovani? Adună-i degrabă într-un colţ de ogradă! Dar de duşmani? Strânge-i în cel mai strâmt loc! Singuri îşi vor da foc!
16. Farfurii zburătoare, de hârtie în care nu mai e ninik de mâncare?!
17. Când credeam că vremea bună a dispărut, când credeam că totu-i pierdut, păsările-au reapărut!
18. Hei, zbor lin şi aripi iscusite pentru ornitologi, iar pentru învăţăcei creioane şi minţi ascuţite!


© Yves Hoza 05.04.22.


        DOI

        Moto:

"Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna..."
(Nichita Stănescu)

Suntem doi într-o singură INIMĂ.
În fiecare cămăruţă locuim pe rând în câte una.
În bucătărie pregătim neasemuite bucate:
Prăjituri, ciocolate, salate de fructe asortate.
La cămăruţa dinspre potecă, de mare sărbătoare
Aşternem podeaua în covoare de ierburi şi ştergare.
În tinda cu portiţă scârţâită ce dă spre ieslea mirositoare,
Pe duşumeaua de lut bătut alergăm în picioarele goale...
În dormitor ascundem sub perne fire de busuioc şi de lavandă
Legăm buchete de vise într-o a DRAGOSTEI, tornadă!


© Yves Hoza 30.03.22.


        Aliteraţii de amoare

        Eu sunt iu-iubi-iubitul tău, cel bâlbâit, ameŢIt şi amărât rău, care-ŢI ŢI-ne, ŢIE de urât mereu!
        Mă întrebi ce sunt vechile fotografii îngălbenite. Îţi răspund că sunt tinereţile noastre încremenite... la care adaug, dragă Yolandă, surioară, o linguriţă de miere în formă de inimioară.
        Păstrez întodeuna într-un buzunar un colţuc de hârtie ca un colţ de pâine vie, iar când Ylie, prinde de coadă câte-o idée, pe loc o trânteşte-ntr-o poezie!
        Despre spaţiul locativ de altădată, pătucul de sub pat, cămăruţe de vânzare.
        La mine-n cămăruţă, chilioară-n cutiuţă nu încap decât două personae, mai mult în lung, decât pe lat!
        Ufff! Mă dor picioarele de atâta umblare/umblătură prin VIS! Nu ştiu de ce să m-apuc? De care parte să m-apuc?!


© Yves Hoza 15.03.22.


        Farmece de martie

        Fătoaia din Monor umbla de zor pe la şăzători cu ghicitori, ascundea ceva sub un blid şi tu trebuia să-ţi alegi ursita/ursitul, dacă sub farfurie era un piaptăn, o să ai un bărbat colţos, păros, dacă găseai sub capacul de ceramică un inel ori cercel voi avea un bogău, dacă, oglindă era strecurată sub porţelan, voi avea o fată frumoasă, cum şi azi la anii mei, făra lei, se adevereşte, încerc să ghicesc, dacă alegeai un capăt de creion ros, te alegeai c-un dascăl băţos şi bărbos, un ciocan, o daltă, un cui, îţi puneai acolo pofta şi mai aşteptai, un tăciune, un brunet de cărbune sau o ţigănguşă de foc, care, dacă, nu-ţi plăteşti datoria te părăseşte pe/din loc, dacă sub talger ai un pui fript, bucătar va fi viitorul tău ibovnic, în talere de pământ ars, băieţi şi fete se înghesuiau pe laiţa străveche, să vadă, să bănuiască, sub strachina de lut, ce se străvede. Farfuria magică, o idee pe care-am transformat-o într-un joc, dacă tot pictăm, picurăm vopsele pe farfurioare de carton, domnul învăţător de hârtie ascunde sub fiecare ceaunaş câte-un obiect, cine, cine-va ghici are un punct, o steluţă la atelierul de creaţie şi învenţie, plus distracţie, licurici în ochi şi bună dispoziţie!!! Dar, voi, voi ce-aţi ascunde, strecura, glisa sub farfurioară, să vină cineva, să ghicească ce şi pe cine aveţi în/la inimioară?!

        Dex.

        blid = 1. Strachină. 2. A mânca dintr-un ~ cu cineva = A fi în mare intimitate cu cineva. 3. Pe sau pentru un ~ de linte = Pentru o răsplată neînsemnată. 4. A ajunge la ~ -e = A ajunge sărac. 5. A fi la ~ -ul cuiva = A fi întreţinut de cineva. 6. A fi căsătorit cu cineva. 7. Cupa roţii de la moară. 8. Vase de bucătărie.


© Yves Hoza 10.03.22.


        O stare de îmbrăţişare

        O stare de tristeţe, de bucurie, de bine. O stare de iubire. O stare de îmbrăţişare. Nu prea ştiam, nici acum nu ştiu ce înseamnă şi, poate nu voi afla vreodată. Ş-atunci am început să mă documentez, să vibrez! Moş Ylie stă pe o laiţă în faţa căsuţei de lemn. Trece o mătuşă pe uliţă şî mă întreabă. Mnooa, ce faci bădiţă? Stai şî te gâneşti: Noaaa, nu, numa stau! Crec că această mini-anecdotă ilustrează foarte bine acest cuvânt. Trebuie să ajungi, probabil la o stare de renunţare şi reflexie... dar şi la o reflectare a lumii în-Lăuntrul tău şi o revărsare a sufletului tău în-Afară!? Dar, înţelesul cuvântului STARE e mult mai adânc şi mai ramificat. Ca o rădăcină care pleacă, ca o vână care-şi trimite "nţelesurile" prin mii de vase capilare! Şi după ce înţelegi "nu mai ai STARE".

        Dex:

        STÁRE, stări. = 1. Situaţie în care se află ceva sau cineva la un moment dat; mod, fel, chip în care se prezintă un lucru sau o persoană. Stare de fapt = situaţie dată, reală. Stare de asediu. Stare materială = situaţia cuiva din punctul de vedere al bunurilor personale, al averii. Expr. A fi în stare (să)... = a avea forţa, capacitatea, energia de a săvîrşi un lucru greu, neobişnuit, ciudat; a fi capabil să... Stare civilă. 2. Dispoziţie (bună sau rea) în care se află cineva. 3. Situaţie materială bună, avere, avuţie. Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit, avut, cu avere... Expr. A-şi îndrepta starea = a-şi îmbunătăţi situaţia materială. 4. (Învechit) Categorie, clasă socială. Grad, ierarhie, treaptă a unei clase sociale. 5. Faptul de a sta (în picioare, rezemat, pe loc etc.); poziţie a corpului; postură. Expr. A nu avea (sau a nu-l mai prinde) starea = a nu avea astâmpăr, a fi fără odihnă.


© Yves Hoza 06.03.22.


        Pledoarie pentru pace!

        Azi, bunul meu amic, Ilie a început ziua într-o notă "războinică". Vă rog să nu vă gândiţi la ce este mai rău ! S-a trezit cu angoasa primăverii. Încearcă să facă dreptate, este pacifistul dorit de toţi cei care credem în tihna de lângă noi. Ni se jeleşte. "Să războaie gheaţa veche cu apa nouă de ploaie, lumina cu bezna, seninul cu norul, căldura cu răcoarea, fierbînţala cu răbdarea, se războaie ologul Fevralie cu tinerelul Mars, se iau toate la bătaie ca apucate, doar pietrele stau liniştite pe spate, temeţi-vă de Idele lui Marte, se îmbrăţişeaza Soarele cu Luna "... Oare nu-l cheamă nimeni la negocieri? Sigur, ar aduce pacea!


© Doi autori: Ylie şi amicul Vasile Balotă


        5 (cinci)...

        O fereastră...

        Ce-i primăvara? O fereastră între iarnă şi vară, care aeriseşte văzduhul, mai ales la ţară!

        Umbra ierburilor ce vor să răsară...

        Umbra ierburilor ce vor să răsară. Încă nu se vede unde-o să ajungă urma omului până la vară!?

        Inima frântă...

        Inima frântă a lui Strâmbă-Lemne şi din Nas! Nu ştiu cum se face, că mintea nu m-a păcălit niciodată, dar inima în fiecare zi mă înşală. Minte-mă iară!

        În preajma ta!

        Nu trebuie să faci călătorii lungi, îndepărtate şi costisitoare rău! E destul să te roteşti în jurul tău!

        Nebulozitate...

        Ceva neclarităţi ...legate de viaţa mea!? N-am fost cuminte? N-am ştiut niciodată cât e verdele de clar şi limpede!


© Yves Hoza 02.03.2022


        Ateliere de creaţie cu aluzii literare şi culinare

        ...Sau cum să transformi blidul în tablou, iar papabun să rămână în gustativ ecou! Iată cum, cu un creion color, o linguriţă, papricaş cu o costiţă, foc de la inimioară, un canceu cu vin, bucatele cu alte arte se combină divin! O pagină de carte din "Istoria Tărâmurilor şi Locurilor Legendare" - Umberto Eco, un sărut pe furişate ca două porţii de desert dintr-o cafetărie a la Ylie! Pe degustate din bucăţi literare şî bucate culinare! BonAp! La cap mai puţîne, dar la burtică mai multe încap! O rátotă cu jumere şi "Eseuri cartea întâi" de Montaigne care dinspre "Despre tristeţe", pag.15, zice: "Dorul frivol e gureş, dar cel adânc tăcur e." Doamne, iartă-mă, ce alăturare! Doar Gargantua şi Pantagruel în "Groaznicele şi înspăimântătoarele lor fapte şi isprăvi" culinare m-ar înţelege! Creangă m-ar pricepe citind Ceaslovul cu pagini pentru muşte de miere! A lingurii şi a răsfoii nu e oare, aceeaşi plăcere?!

Dex: rátotă, -e, (ratătă), s.f. - (gastr.) Papară. - Din magh. rántotta "papara".


© Yves Hoza 28.02.22.


        Cuvinte cu şi despre tine

        De ce nu dorm?! E lună plină oare, de gândurile-mi spre tine se-ntorn?

        Oare de câte ori trebuie să privesc, să trag perdeluţa, ca să văd când îţi văd privirea şi inimuţa!? Ha?!

        O firimitură de iubire de la tine înseamnă o masă copioasă pentru mine!

        Patru mâini aş vrea să am pe toată să te pot fura... să te am!

        În tinereţe pân la miezul nopţii stam, ascultam în zori cântecul mierlei pe-al înfloritului vişin ram...

        Exclamaţie de primaveră! Ce lumină, cât soare, multă făină de ninsoare ca să pregătesc pentru tine o plăcintă mare şi moale!

        În vaza de gheaţă făcut-au muguri, crenguţele cireşului bătrân, să te mai iubesc, să mai rămân!?

        Fierbinte cum mă ştii, mă astern în răcoarea de sub salteluţă ş-atunci omătul din inimă începe a se topi! Da, iubi, e adevărat, a iubiii!

        Ne privim în ochi, ne luăm de mână/ Adăugăm în buzunarele timpului încă o săptămână/ Plouă cu lumină albastră peste noi/ Suntem două picături din acelaşi sloi!

        Bunicul te iubeşte cât poate, uneori peste poate!


© Yves Hoza 22.02.22.


        Flâner Entre Les Intervalles - Jacques Higelin
        Preumblări printre cărări - Yves Hoza

Tout peut arriver
D'un instant à l'autre
Orice se poate întâmpla
De la o clipa la alta

Tout peut arriver
À soi comme à d'autres
Orice se poate întâmpla
Ţie ca şi altora

Tout peut arriver
Et peut repartir
Orice se poate întâmpla
Şi poate reporni

Tout peuts'écrouler
Et se rebâtir
Orice se poate dărâma
Şi reclădi

A toute heure du jour
La haine et l'amour
În orice oră din zi
Ură şi dragoste

Tout peuts'enflammer
Et se refroidir
Totul se poate înflăcăra
Dar şi răcori

Tout peut se faner
Et refleurir
Totul se poate ofili
Şi reînflori

Tout peut basculer
Du meilleur au pire
Totul se poate da peste cap
De la foarte bine la rău

Un mot de travers
Un acte manqué
Un etuile, un pavé
Une rose, un baiser
O vorbă în vânt
Nici măcar un gest
O piatră din pavaj, o ţiglă,
Un trandafir, un sărut

Tout peut s'aggraver
Ou biens'arranger
Avec le sourire
Totul se poate înrăutăţi
Sau se poate iubi mereu
Cu Surâsul tău!

Je suis ici et maintenant, jeune, riche, pauvre ou vieux, vivant, vivant, vivant.
Heiii, sunt aici cu tine, tânăr, bogat, sărac şi bătrân, trăitor, vieţuitor, viu!

N.B. O modestă încercare de traducere, dar cine traduce, trădează!? Traducător, dar şi trădător!?
TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător - Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o limbă într-alta nu se poate face fară sacrificarea unor nuanţe sau subtilităţi imposibil de exprimat.


© Yves Hoza 17.02.22.


        Dacă hainele ar vorbi...

        ...oare ce ne-ar spune? Ce ne-ar spune aceste "Personaje vestimentare", unele cuminţi cum ar fi cămăşile, altele vulgare, ca de pildă, izmenele?! Ce ne-ar zice oare cămaşa când o tragem de mâneă, dar nădragul când îi tragem câte-un picior, tricourile prea sărate, şosetele cam neschimbate, câte nu ne-ar grăi oare veşmintele despre-ale noastre păcate?! Dacă hainele ar vorbi ...poate grăiesc ca şi alte necuvântătoare, dar pe altă frecvenţă asemeni liliecilor. În continuarea acestui exerciţiu de imaginaţie desenez cu pene de bibiloi, pupeze de omăt şi semnături de păsărar, naturi moarte cu mere, lemne, muguri de alun, mâţe de răcită, tăciuni pe omăt, (pentru o viitoare compoziţie la capitolul "Cretă şi cărbune"). În timp ce bidoanele cu apă magică stau tolănite-n frigiderul de zăpadă, iar sticla de vin pelin îşi scoate gâltanul din frapiera îngheţată pe scară, mâţele cu patru picioare, ling spanac cu smântânică din farfurioară. Şi totuşi există un lucru care vorbeşte şi cu care grăieşti! Ghiceşti? CARTEA! Cartea de poveşti!


© Yves Hoza 03.02.22. Un salut de dimineaţă de pe cămaşa de pijama ...din faţă


        Viaţa la ţară

(rime naive din zona rurală)
Tare-s bucuros să sparg butucii
Să-mi şterg cu mâneca, mucii
Să mângâi pe coaja aspră, nucii
Să fur din caierul bunii, bucii
Pentru-al pluguşorului bici
Să am grijă de căţel şi bibilici
De mâţa Fufilina şi vecina Irina
De cocoşul Răguşilă, de cot-co-dak,
De prietenii care nu mă plac,
De botgroşi şi mugurari agăţaţi în merii cei mari,
De vecinul ce nemernik, că nu m-a invitat la piknik
Am aşa o pe umărul stâng gust şî aspreală
Din jir, coajă de fag şî arin de rujală,
Aştept pe umărul drept o bătaie de nuiele plângătoare
Mi-e dor de zonele rurale, de cele două căpiţe, de vâlcele,
De măgurele şi dumbrăvioare, de umeri şi stele,
De buzele tale, de trupul dumitale


© Yves Hoza 10.01.22. Plăcinta zâmbăreaţă


        Regele Sar-ma-la

Dorm, adorm lin şi dulce-n a mea cămăruţă
Învelit în salteluţă, ca păsatul într-o sărmăluţă
Mă fac covrig, mă destind asemeni viermelui din gogoaşă
Ce-şi ţasă dinspre dinafară spre înlăuntru-i firele de argint,
Inima şi ea doarme iară copleşită-n cocoaşa trupului meu de vânt,
Îs căptuşit cu puf de somn ca furnicile de mac cuprinse-n cozonac
Îs vin din vis ameţit de struguri şi ierburi pentru grauri ş-un pitpalac.
Gândurile bine ascunse foarte bine sub tâmple aţipesc rotunde-n catifea
Luna răsare, lângă ea o stea, nu mai au hoţii nimic ce să-mi ia!


© Yves Hoza 12.01.22. Plăcinta zâmbăreaţă


        Peisajul din cămăruţă sau ce-i trebuie fericirii:

Umărul tău parfumat lângă mine amirosind a Tine,
Greieraşul din peretele ceasului ronţăind melancolic clipele senine,
Păsări la fereastră ţesute din fire de mătase albastră,
Un soare cu burlan lângă geam, nori filiformi sub tavan - pictură proaspătă de Chagall,
Un turn de cărţi pe un raft, cioburi cu maci şi petale de trandafiri măturate sub pat,
Un borcan cu miere de mere şi altul cu gogonele puse la murat,
Un izvor cu apă de aur în ulcica de pămnt lutos,
Un pahar verde cu vin pelin şi-n acelaşi timp duios,
O iluminare din candela cu aromă din ulei de lavandă
Simţuri, sentimente, elemente într-o lentă şi dulce sarabandă.


© Yves Hoza 15.01.22. Un ceas de mână care arată liniile vieţii din palmă!


        Miezul cuvintelor

Înconjurat de luminiţe, globuri şi stele
Dorm cald în bârlogul inimii mele...


Îs un vierme de mătase în gogoaşa lui
Învelit în scoarţă de lemn ca un cui,
Miezul sub coaja de pită a nimănui,
Pana albă pe aripa din umărul îngerului,
Tu nu mai ştii ce să-mi spui!?
Cântec de jale, când petrecerea-i în toi,
Tril de ciocârlie când sufletu-i sloi,
Măduva dulce din osul fiecarui os,
Sâmburul din fructul putred, netrebuincios,
Sunt, sub frunza sarmalei păsatul gustos,
Ori în pântecul carafei vinul spumos?
Seva din cicoarea ce cântă duios,
Lumânarea din cosmosul neguros,
Sămânţa magnetică din ghemul lânos?


Înconjurat de lună, soare şi-o stea
Locuiesc în vizuina din inima ta!


© Yves Hoza 21.12.21. Gravură din cretă de zăpadă şi cărbune de mure


        Amintiri colorate

        I. La Şcoala Valea Anieşului, în faţa unei table în care soarele strălucea! Sus Icoana lui EMINESCU, în dreapta o tăbliţă pentru ORTOGRAME, tăiată şi înrămată de mine dintr-o tablă de lemn vechi! Ah, ce mini-tehnicus eram! Prieteni franţuji în băncile statului românesc, care tîmp de 28 de ani n-a bătut nici un cui şî nici o cretă într-o şcoală cu trandafiri! Da, de ce să te miri?! Aveam tablouri din Franţa pe pereţi, dintr-o uşă despărţitoare am etajat o bibliotecă peste care am tras o perdeluţă de drap a la Gavroche! Ei, amicii se întreabă, ce-i oare?! Io-s stingher acolo, ne-pricepând de ce ei nu ştiu să zboare?!

        II. Copii, părinţi şi vizitatori din Franţa la şcoala simultană! Parcă, ieri a fost! O traistă de creioane, stylo-billes, (cunoşteam cuvântul din dexuri)! O babă a primit un pachet de gafei din care şi-a făcut zamă! Era să moară! Io le-am oferit un lichior alb de prună! Erau să moară! Medicament, un vin de Perigord!

        III. La o preumblare... coafura zbârlită de vânt îmi pare roşcată... nu aveam nevoie de nimic de la fosta casă! Dimpotrivă eu le duceam, ciuperci, fructe, plante medicinale... mai mult pentru AURELIAN mă întorceam ACASĂ!?

        IV. Două "Instituţii" importante pentru viaţa satului: ILS-ul, adică Institutul de Limbi Străine (X. ILM-ul) şi daracul - maşină de dărăcit (foşăluit) lână. Personaje interesante în ambele facultăţi: de la cel cu ţâţa-n gură pân-la-cel cu barba sură!

        V. Ylie atletul: la cursul de culturism şi proba de ...100 garduri!

        VI. Peste munţi şi peste văi cu prietenii mei! Agnes şi Ionică!

        VII. La cabana unui mare ornitholog, domnul Weber care împreună cu domnul Munteanu zboară cu păsările paradisului şi la o tabără Vânători - Neamţ cu tânărul ornitolog, D. Bazga ajuns acum profesor de biologie.

        VIII. Grup de profesori, elevi şi doamna Genevieve, primăreasa din Chemaudin, un sat din zona Besancon. Deci, să recapitulăm, Măierenii au fost şi sunt înfrăţiţi cu Nort-sur-Erdre, anieşenii cu Chemaudin, iar eu cu Fourmies, un orăşel aproape de Lile. Personajul Yves a făcut parte din toate cele "trei" comitete!

        IX. Directorul şcolii simultane într-un "amfiteatru" gol! Faţa de masă este drapelul regiunii Franche-Comté.

        X. TAMBA! Transport universal: oameni, butuci, buşteni, oi şi capre, canistre, butoaie, desagi şi câte şi mai câte.

        XI. Cosaşul dacic cu punga de plastic, (mă rog, rafie)! Un om harnic, badea Dumitru Avacom! O fi bătrân acum cât tătâne său care a trăit un veac!

        XII. La Tinovul Stampei cu Ioana şi Gabriela Corduneanu! E singura poză în care am aură!?!

20.10.2020 © yves hoza


        Amintiri în alb - negru şi ...color!

  1. Amintiri de la Şcoala Generală Măiereană în clasa a VIII-a singur şi în clasa a V-a alături de părinţii mei, mândru, nevoia mare!
  2. Subt arme la vânători de muşte, cinci măiereni! Pe spatele fotografiei, acum îngălbenită am scris: 1 aprilie, 1978.
    Jos.
    Cuvânt la Întâlnirea de 11 ani! Am notat atunci pe cartonul alb! E adevărat că arătam o faţă feerică (?!) disimulând cu abilitate vechi fapte reprobabile, împodobindu-mi din plin discursul despre sine cu râsete şi cu florile pe care mi le treceam de pe un braţ pe altul. Întunericul se îndepărta nevăzut!
  3. Tot la Renumita Întâlnire de unşpe ani. Iată ce-am notat atunci!
    Sus
    Doar aşezându-mi preşul de cauciuc sub picioare mai reuşisem să câştig cel puţin doi centimetri, dar a trebuit să mă înalţ serios pe vârfuri şi să întind bine gâtul pentru a vedea peste umerii colegilor şi printre coafurile somptuoase ale colegelor, pe fotograful care se fââia de colo-colo pentru a găsi poziţia ideală şi a pune într-o lumină favorabilă grupul aşezat în faţa uşilor grele...
    Jos
    ...eram undeva pe la mijlocul şirului, mic, nevăzut, neruşinat, nereuşind să înşel perspectiva...
  4. Sus o tabără de vară la Mogoşoaia ...cu unguroaice faine! Aveam 20 de ani!
    Jos!
    Instalat învăţător la Şcoala cu clasele simultane, Valea Anieşului. Într-un colţ, abia vizibilă o dată: 24 februarie, 1988. Aveam 21 de ani şi aveam să lucrez în această "baracă", 28 de ani!
  5. Şi un suvenir color. August 95. La Fourmies, Franţa pe post de "ex-primar" al Anieşului, după un voiaj de 5 zile cu multa aventuri. Aveam, iată cum trece timpul, 38 de ani!
  6. 2011. 5 anotimpuri! Prima mea cărticică! Şi 54 de ani!
  7. 2016 - "Scrisori pe scobitori"! O broşură de versuri amuzante! Am adăugat anilor tot mai greu de dus în spate încă 5 ani! Mă apropiam vertiginos de 60! Doamne - ajută!
  8. Zen! Ylie-Zen! Aurelian, Antoin, carte, Valea Vinului, buzunare goale ...un cui în care n-ai nimic n-ai să mai pui ...Mai, 2019 ......
  9. ??? ....octombrie, 2020! Cât de repede bate vântul timpului! Cu 63 km. pe secunda ?!

14.10.2020 © yves hoza












        Teme pentru pitici şi mămici

        Un salut de vineri! Azi avem M. E. M. , C. L. R. , A. V. A. P., M. M. Vă propun câteva teme mai lejere! La mate, adunări simple cu zeci si unităţi; la lectură reluăm puţin "Somnoroase păsărele" cu câteva exerciţii aplicative, la desen vă rog, să desenaţi câteva flori din curte sau grădină: lalele, păpădii, alte bucurii, la muzică audiaţi şi cântaţi "Vine, vine primăvara" şi dansaţi cu mami, buni, pisica, surioara! Week-end plăcut şi sănătate! De luni încercăm şi altă formă/formulă de teme pentru cei care nu au FB!

08.05.2020 © yves hoza


        Dragă Virginia. Scrisori din ţara mea

        La 90 de ani de la publicarea eseului Virginiei Woolf, "O cameră doar a ei", care vorbeşte despre scris, despre femei care scriu, despre spaţiu personal, independenţă şi explorare, cincisprezece scriitoare (Adela Greceanu, Adina Rosetti, Ana Maria Sandu, Angela Marinescu, Cosmina Moroşan, Diana Bădica, Elena Stancu, Elena Vlădăreanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Lavinia Branişte, Mihaela Michailov, Rucsandra Pop, Svetlana Cârstean, Teona Galgoţiu, Tatiana Ţîbuleac), îi răspund autoarei britanice din propriile spaţii intime, descriindu-şi libertăţile şi mediile de explorare şi exprimare. Dragă Virginia, strânge laolaltă perspective foarte diverse. Textele acestor prozatoare, poete, dramaturge, eseiste, unele debutante, altele adevărate repere literare, compun o hartă subiectivă, dar nu mai puţin edificatoare a ceea ce înseamnă a avea o voce sonoră şi liberă.

        Eseul "O camera doar a ei" reprezintă una dintre cele mai valoroase contribuţii la literatura feministă din secolul XX. A fost publicat iniţial în 1929 şi constituie o argumentare spumoasă, urbană şi convingătoare împotriva subminării intelectuale a femeii, cu precădere a scriitoarelor.

        Dacă aceea "O cameră doar a ei", pe care Virginia Woolf o daăruieşte cu luciditate femeii de pretutindeni care scrie ficţiune sau poezie, este şi astăzi de multe ori goală, înseamnă că eseul acesta merită descoperit, (re)citit şi ascultat, fiindcă profeţiile lui Woolf încă nu s-au împlinit nici acum, la aproape nouăzeci de ani de la publicarea lui. Asta înseamnă că mai e nevoie de conştientizare şi luptă pentru ca scriitoarele să aibă independenţa deplină şi recunoaştere, plus un teritoriu absolut personal, pentru a scrie despre teritoriile comune şi pentru a intra în mod vizibil şi cu drepturi egale în teritoriul viu al literaturii universale, fiecare cu numele şi vocea ei. O cameră doar a ei este un evergreen literar şi ideologic.

        Svetlana Cârstean

        Deşi tema este aparent destul de clară şi concluziile nu întotdeauna tranşante, această carte, distilare a unei minţi cristaline, scrisă atât de proaspăt şi tumultuos, dar cu atâta forţă, cu siguranţă are ceva de zis. Multe dintre lucrurile semnificative sunt spuse în treacăt: revelaţii fulgerătoare, critici infinitezimale, tuşele esenţiale specifice unei scriitoare care are de spus mult mai multe decât simplul subiect pe care a fost rugată să-l discute.

        The New York Times

        A scrie şi a citi sunt imposibil de disociat. Pentru că dintotdeauna scrisul şi cititul au fost imposibil de disociat de context. Iar pentru a scrie şi pentru a citi exceptional este nevoie de o minte în care masculinul şi femininul sunt imposibil de disociat.

        Black Button

        Dragă Virginia,

        Îţi scriu din Nord! Din inima mea rece şi puţină! Trupeşte, nu semănăm dar, sufletul, cred că ni-i la fel de tremurat, gândul asemenea adie, pana tot foşnitor scrie. Asemeni ţie nimic nu am, doar o cămăruţă în care spiriduşul cu o luciolă în felinar ţese-n taină gheme de gânduri, bate c-un ciocănel d-aur pe-o nicovală de argint, lanţuri de cuvinte, desenează-n cretă şi cărbune, formule ...nebune! Am înflorat pentru tine, copertele albe pentru ca în Biblioteca ta din Paradis să mai adaug flori şi vitralii. Plăcută cetire, acolo unde eşti!

07.04.2020 © yves hoza


        Apprendre / Învaţă

Apprendre le courage d' une luciole
Qui porte le feu
Sur des ailes si petites.

***

Învaţă curajul unei luciole
Care poartă focul
Pe atât de micile-i aripioare.

Dex!

Luciolă = luciolă, licurici (rom.), luciole, lampyre (fr.), luciolo, fly fuoco (it.), luciola, mosca del fuego (sp.), Luciola lusitanica, Lampyris noctiluca (lat.).

Interesant! Acest cuvânt există şi în limba română! Remarcaţi de asemenea similitudinile dintre nume în cele cinci limbi latine!
Nb. LUCIÓLĂ, lucioli şi luciole, s. f. (Italienism) Licurici.
Umbra se adînci în beznă şi peste cărţi şi peste lucruri crescuse parcă iarbă, ierburi şi bălării. Va veni şi luna, spuneau luciolele din plante. ARGHEZI.
Flori albastre de cicoare, Fulgerări de luciole... Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. MACEDONSKI.
Lucioli scînteietoare Trec în aer, Răspîndind prin crengi, prin tufe, o văpaie albăstrie. ALECSANDRI.

14.03.2020 © yves hoza


        Noaptea-n Oraş

Noaptea-n oraş trec avioane de smoală
Deasupra ferestrelor hepatice de spital
Luna-şi înfaşă pruncii bolnavi în năframa lacrimilor de opal
Dimineaţa-n oraş limacşi transparenţi alunecă pe geam
Umerii înalţi mi-au căzut, ochi nu mai am
Dragostea mi s-a făcut cât un purice, gata să se-ntunece
În aşternut peste perne de omăt mi-am
Desfăcut gânduri pe toate feţele
Noaptea-n oraş clopoţeii din stele sună
Trupul meu e rupt, nimic în el nu mai răsună
Dimineaţa-n spital se-aud clinchete de voci tinere
Asistente la practică, se bucură că mai trece-o vinere
Saloanele se umplu de speranţă, perfuziile circulă sprintene
Noaptea-n oraş se-aud fluierând sirenele, tu plângi?
În trupul meu de fachir se-nfig cuie, ace, săbii, seringi!
Dimineaţa-n spital se-nceţoşează literele din ziare
Vin porumbeii la pervaz să ciugulească picături amare
Seara-n oraş se deschide "Târgul de Crăciun",
Ciorile adună nuci pentru colacii de Ajun
"Hai la joc", mi-am trimis holograma sub luminile din piaţă
Să bea o linguriţă de vin cald, să se joace c-o paiaţă
Din "Vrăjitorul din Oz", visez, dorm...
Noaptea, dimineaţa, seara-n oraş, trăiesc în somn...

14.12.2019 © yves hoza


        Harpegii de novembre

        Nu-ş ce-mi veni (de) să mă respect. Am ieşit cu retard de la slujba-drujba şcolară, am pierdut maşina lui Gore, n-am avut la mine bani de tax, m-am aruncat de mers pe jos, "perpedes apostolorum, X a pied comme les apotres" şi după doi kilo şi metrii m-am oprit vă rog frumos la Don PP! Am "cotat" o masă cu mai puţine scaune. Patru! Mi-am aşezat vesta-pufoică pe spetaza scaunului greu din fier forjat, mai bine zis am înţepat găurile umerilor în cele doua bile negre ce străjuiesc spatele jeţului de alături, rucsacul sur de-atâta purtare pe unul din celelalte două rămase. Aşa un singur loc era liber, iar eu n-aveam chef de oaspeţi, cu toate că după ce-am terminat conversaţia cu mine însumi a venit totuşi o musafiră. Aşa am hotărât azi, să fiu rău cu alţii, să fiu bun cu mine măcar o dată pe lună. Am aprins o lumânare cu gândul să iau Cina cea de taina doar cu mine. Am condamnat 100 de ml. de Martini - căci am băut în viaţă destul poşircă şi prea mult oţet! - ciorbă de fansule cu afumătură şi ...mă mai gâdesc, poate un fileu de şalău pane, dacă proteza m-o mai ţine.

        Răsfoiesc, citindu-l (sau citesc, răsfoind?) pe domnul Cărtăresc, fac semne discrete pe câte-o pagină, ori desene mici, c-un creion pe care-l ascut cu o bijuterie de ascuţitoare nemţească cu două lămuţe de schimb! Aşa da sculă! Iată şi cuprinsul - în paranteză ce-am desinat eu: O treime de sabie, o treime de scut - o sabie ruptă, o bucată de scut, Ada-Kaleh, Ada-Kaleh - o insulă abia creionată, Ochiul căprui al dragostei noastre - trei ochi, Anii furaţi - un nor, Primul meu blug - un nădrag, Epoca nesului - o căniţă care pare-a prinde chip uman, Despre onoarea actului de a scrie - o peniţă, o filă pe care se desluşeşte abia o faţă, Eminescu - (excelent text) - un portret pierdut printer plopii fără soaţă, Imperiul de hârtie - o ideogramă, Pisica moartă a poeziei de azi - o mâţă, bineînţeles, la următoarele patru proze: Aripa secretă, A beautiful mind, O imensă tristeţe şi Adio, Leo! - câte un portret cu vânătaie, O fântână în mare - o fătucă cu gură mare, în Jurnal cu Darwin am desenat un clovn din care ies animale, pe pagina cu Pontus Axeinos - o schiţă cu bustul lui Ovidius Năsosus, la Copilul lup al lui Dumnezeu am scrijelit o turlă cu o cruce strâmbă, la A patra inimă - un future monstruos, Ruina unei utopii - o ruina care se ruinează...

        O voce suavă îmi sună gândul dus departe. Un glas cu lichid magnetic care mă ispiteşte în prăpastia Imaginaţiei! Şi povestesc, şi-i grăiesc cu ochii plecaţi de/o/parte prin uşile de sticlă ale terasei: frunze galbene, zbuciumate de mesteacăn şi nuc, răsucite pe fuioare de vânt se duc, abur, abur fumuriu care se ridică de sub fundereiul clăilor vrăjitoare cu fulare de plastic albastru pe sub colacul de fân înnegrit de cerneala burniţelor autumnale.

        S-aude muzică dîn tavanul cu bârne ciudat încrucişate, "cuvinte care dor" ş-odată arunc în blidul de zamă ardeiul iute tăiat pe furiş cu foarfeca din buzunar de ghiozdan plus un linguroi de groşcior din ceşcuţă! A venit şî şalăul - mai înaintea lui a aterizat o jumară de prună ameţită - plutind, el peştele pe-un platou d-argint, pe lângă o insula de napi natur ninşi cu fulgi verzi de pătrunjel, iar în gol-ful stomacului se oglindeşte o bărcuţă din coajă de lămâie, peste peşte o tornado roşie de in vino veritas o să vie.

        Alineat nou - cu soarele ca un inel de ceaţă trandafirie, ce se târâie ca un melc mucos spre un Apus - apus, o înserată drepnea din neagră hârtie. La sangre roşu de Taurus urcă tot mai sus! I-sus! Isuse! "Regrete, eu nu am regret/Şi tot ce urăsc la tineee" cântă în pod o voce subţire. Crapu, carasu, s-a lăsat în uşoară plutire pe fundu oceanului stomacal. Siestă! Vichend total!

© yves hoza


        Cuibul visurilor - noiembrie 2019

        Cuibul de vise, anul XXIII, nr. 5, (136) - noiembrie 2019 - 8 pagini

Din sumar:

Zilele prozei la Chiuza şi Maieru - Viorel-Daniel Partene

Profesorul universitar dr. Lazăr Avram a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România - Icu Crăciun

Martiriul măiereanului Emil Boşca-Mălin descries în romanul "Când vor înflori mălinii" - Macavei Al. Macavei

Amintiri din familia mare a rebrenilor - Iacob Naroş

Măierenii şi Primul Război Mondial. Câteva aspect demografice - Elisabeta Scurtu

Lirică; Despre mine; poem de pe-un album; amestec de sânge şi cerneală; la bariera adevărului Iulia Raţiu

Memorialul Mariei, la a XII - a ediţie - Liviu Ursa

Palatul cascadelor Bazga Toader Dorel

De vară Ringhispil de vară; Cu/de 5 x 3 Ilie Hoza

© yves hoza 15 Noiembrie 2019


        T, P, V ...

N-am ştiut să sufăr
N-am ştiut să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu era scris să te iert...

Înca nu ştiu să sufăr
Nu ştiu să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu-i scris să te iert...

Voi afla să sufăr
Voi şti să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu va scrie să te iert...

Voi înţelege să sufăr la tine-n jugulară,
Offf, Doamne, ce Toamnă de Primăvară!

10 Octombrie 2019


        Cinci simţuri ...o provocare!!!

        "Potrivit cărui simţ vă rotiţi cu predilecţie făptura? Care dintre cele cinci (sau poate al şaselea?) vă defineşte mai apăsat şi mai autentic realitatea, aşteptările, opţiunile? Ordinea dumneavoastră lăuntrică pune tot văzul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust şi tactil, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia? Cu ce simţ operează, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptaţi un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate? Ce pondere credeţi că au simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei dumneavoastră? Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva dintru care am gândit cartea de faţă." (Dan C. MIHĂILESCU)

        Olfactiv

        Aburul laptelui dulce cu mămăligă legat de gustul dulce-sărat al scrumului de pe fundul ceaunului, pojghişă de mămăligă îmbibată cu lapte ars de la care ne sfădeam dându-ne cu lingurile de lemn peste dosul mâinilor, cum tot aşa ca puii de lup ne hârâiam, cei trei veri dulci, Ylie, Ionică şî Augustin, roată pe lângă covata de lemn din care aburea jântiţa acră ca stropşala în care era sfărâmată cu mâna mămăliga rece, amestec numit cotoz al cărui acreală te făcea să tragi cu ochiul, gest pe care l-am repetat mult mai târziu când chemam fetele la joc...

        Vizual

        Strălucirea penei du cucoş răsucită într-o rază de soare pentru a vedea misterioase irizări... şi întrebări chinuitoare de ce nu e şi părul meu cârlionţat atunci, lipsă acum, tot atât de strălucitor ...legată auditiv de trâmbiţa acestui zburător care la al treilea cântat ne aduce aminte părăsirea Răstignitului de Petru.

        Tactil

        Năsucul iezilor tineri pe care îi pufneam în nas şi care apoi ne strănutau la tâmplă, fior tactil pe care l-am mai simţit cu aceeaşi intensitate în tinereţe de câte ori o fetişcană mă săruta pe-o ureche ...tiptiii ...

        Auditiv & audio

        Scârţâitul lamentabil al viorelei mele cumpărată cu sacrificii de tata de la Reghin, când am dat primul concert "Cucule, pasăre sură" în faţa unei clase de pitici, şi când tremurând ca un epileptic, cu o coardă ruptă şi arcuşul ars de emoţie, în faţa asistenţei şi colegelor din liceul pedagogic arătând că nu sunt un greier care scrie poezii pentru furnici, ci un mucos lăutăraş. De atunci, vioara şi algebra au rămas pentru mine, două mari spaime...

        Gustativ

        Gustul spumant al mustăţii de bere de la buza ulcelei de lut în care "bătrânu Lazăr", cum îi plăcea tatii să-şi spună ne lăsa sa ne înmuiem nasul şi să ne lingem pofticios gura de savoarea acestui lichid despre care mama spunea: cum puteţi bea o asemenea amărală? ...gust efemer care se evapora odată cu spuma, dar, de care-am avut, mai apoi, mult şi trainic parte în dulcea mea viaţă...

        5 S.

        Desenele de pe pereţii scorojiţi, liniştea cosmică în care se auzea doar horăitul obosit al tătucului şi lipăitul surorii mele la sânul mamei, în timp ce eu cu ochii holbaţi în întuneric şi faţa la zid pipăiam asperităţile rugoase de var şi cu difuzorul dat foarte încet la ureche ascultam teatrul radiofonic din care nu înţelegeam pe vremea aceea mai nimic, decât un zumzăit de insecte exotice, pentru ca totul să se lege în portativele unduitoare ale unui A.D.N. sonor: sforăitul molcom, suptul pofticios, zumzetul într-un "mai aproape, mai aproape, mai duios, tot mai aproape" de somnul adânc, liniştit şi sfios! Mi-amintesc ca ieri de jocurile mele singuratice cu plante şi flori de la care le ciupeam frunzele, lăsând doar două, îngeri verzi pe care îi făceam să se-ntâlnească şi să se iubească (încă din pruncie am avut această suferinţă a dorinţei, a dragostei), deşi nu ştiam numele tuturor Floricilor de pe uliţă, închipuim întâlniri şi iubiri dintre mentă şi mărar, muşcată şi cimbru, busuioc şi salvie, peste care cu mâna marelui Regizor aduceam Ghimpele, Scaiul ori Brusturele ca să le strice lor poftele, ori dimpotrivă să le crească dorinşele!
        Apoi ...simţurile se ramolesc, se evaporă, devenim stafii nesimşitoare, ori, poate, fantomele noastre fără simţire dosesc într-un podişor pictat cu frunze şi flori scorojite, borcănaşe, sticluţe, eprubete cu senzaţiile celor cinci simţuri ca să rămână să le re/descoperim doar atunci, când, cheia unor amintiri ni se va răsuciiii ...în tâmplă.

1 Iulie 2019


        Dacă...

Dac-ai vedea distrusă lucrarea vieţii tale
Şi fără de o vorbă să-ncepi să o refaci,
Să pierzi într-o clipită câştigul tău cel mare
Făr' de suspin şi lacrimi şi făr-un gest să faci,
De poţi să fii amantul cuminte în iubire,
De poţi să fii puternic şi totuşi tandru-n fire,
Să simţi tu vrăjmăşia, dar să nu duşmăneşti
Ci doar în dreaptă luptă de vrei să te fereşti;

De-ai îndura tu gândul rostindu-l în palavre
Cuvinte deghizate pentru mulţimi de proşti
Şi să înghiţi minciuna din gura lor de javre
Nicicând cu o silabă măcar să îi împroşti,
Dac-ai rămâne demn, umil chiar, tu fiind,
De poţi sta în mulţime toţi regii sfătuind,
De poţi ţine la prieteni afabil şi fratern
Când ştii că nu-i niciunul amicul tău etern;

De-ai ştii să meditezi, să vezi şi să cunoşti
Făr' s-ajungi nici sceptic, nici prea distrugător
Visând, nu lăsa visul stăpân pe-ale tale oşti
Ci-n sinea ta rămâi un simplu gânditor;
Dac-ai putea fii dur, nicicând prea furios
Nici dacă eşti viteaz să nu te faci fălos,
Dacă poşi să fii bun, dacă poţi să fii-nţelept
Fără a fi moralist chiar dacă eşti în drept;

Dacă poţi găsi Triumful după Înfrângere
Acceptând de la aceşti mincinoşi aceeaşi plângere,
Dacă-ţi poţi păstra curajul şi mintea întreagă
Când toţi ceilalţi le pierd în lumea largă,
Atunci regeştile averi Norocul şi Victoria
În veci vor fi ale tale fiecare un sclav supus
Şi ceva mai minunat decât prinţii şi Gloria
Vei fi un Om, fiule, pe treapta cea de sus!


        Yves Hoza

        SI...

Si tu peux voir détruit l'ouvrage de ta vie
Et sans dire un seul mot te mettre à rebâtir,
Ou perdre en un seul coup le gain de cent parties
Sans un geste et sans un soupir;

Si tu peux être amant sans être fou d'amour,
Si tu peux être fort sans cesser d'être tendre,
Et, te sentant ha, sans har à ton tour,
Pourtant lutter et te défendre;

Si tu peux supporter d'entendre tes paroles
Travesties par des gueux pour exciter des sots,
Et d'entendre mentir sur toi leurs bouches folles
Sans mentir toi-même d'un mot;

Si tu peux rester digne en étant populaire,
Si tu peux rester peuple en conseillant les rois,
Et si tu peux aimer tous tes amis en frère,
Sans qu'aucun d'eux soit tout pour toi;

Si tu sais méditer, observer et connaitre,
Sans jamais devenir sceptique ou destructeur,
Rêver, mais sans laisser ton rêve être ton maitre,
Penser sans n'être qu'un penseur;

Si tu peux être dur sans jamais être en rage,
Si tu peux être brave et jamais imprudent,
Si tu sais être bon, si tu sais être sage,
Sans être moral ni pédant;

Si tu peux rencontrer Triomphe après Défaite
Et recevoir ces deux menteurs d'un même front,
Si tu peux conserver ton courage et ta tête
Quand tous les autres les perdront,

Alors les Rois, les Dieux, la Chance et la Victoire
Seront à tout jamais tes esclaves soumis,
Et, ce qui vaut mieux que les Rois et la Gloire
Tu seras un homme, mon fils.


        André Maurois



Dacă florile ar evada ...


        Joc cu diagonale sau MAREA importanţă a cuvintelor MICI!

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale SPRE Inima dumitale
Care se aseamănă c-o cărare
Ce mă duce tooot mai la vale

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale DINSPRE Inima dumitale
Care înseamănă un drum pietruit
Ce mă duce la suferit

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale LA Inima dumitale
Care seamănă-un ogor abia desţelenit
Ce mă duce la sporovăit şî spovedit

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale ÎN Inima dumitale
Care în-seamănă-un strat de măghiran
În grădiniţa mea verde de mai-an

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale CATRE Inima dumitale
Care este-un drum şerpuit
Unde eşti, când ai venit?!

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale UNDE-i Inima dumitale
Care este-o potecuţă moale
Cu fân abia cosit la poale

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale ÎNCOTRO-i Inima dumitale
Care este cât un palat de mare
O temniţă fără scăpare

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând o întrebare CE-i Inima dumitale
Care este-o casuţă de turtă dulce
Cine intră nu se mai duce!?

        NB: o idee târzie, o părere pierdută, acum reîncălzită ca o supă trecută, ori, mai degrabă un gând lăsat la rece într-un blid cu piftie, supa caldă din oase de porc nu pare grozavă, dar ...piftie ...e nebunie! Hei, dar câte asemenea gânduri uitate-ntr-o farfurie (nu) mai are Ylie!?


Yves Hoza 10 Decembrie 2017 (Dâră de condens - "condensations trails"- din talpa saniei)