Cinci simţuri ...o provocare!!!
"Potrivit cărui simţ vă rotiţi cu predilecţie făptura? Care dintre cele cinci (sau poate al şaselea?) vă defineşte mai apăsat şi mai autentic realitatea, aşteptările, opţiunile? Ordinea dumneavoastră lăuntrică pune tot văzul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust şi tactil, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia? Cu ce simţ operează, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptaţi un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate? Ce pondere credeţi că au simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei dumneavoastră? Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva dintru care am gândit cartea de faţă." (Dan C. MIHĂILESCU)
Olfactiv
Aburul laptelui dulce cu mămăligă legat de gustul dulce-sărat al scrumului de pe fundul ceaunului, pojghişă de mămăligă îmbibată cu lapte ars de la care ne sfădeam dându-ne cu lingurile de lemn peste dosul mâinilor, cum tot aşa ca puii de lup ne hârâiam, cei trei veri dulci, Ylie, Ionică şî Augustin, roată pe lângă covata de lemn din care aburea jântiţa acră ca stropşala în care era sfărâmată cu mâna mămăliga rece, amestec numit cotoz al cărui acreală te făcea să tragi cu ochiul, gest pe care l-am repetat mult mai târziu când chemam fetele la joc...
Vizual
Strălucirea penei du cucoş răsucită într-o rază de soare pentru a vedea misterioase irizări... şi întrebări chinuitoare de ce nu e şi părul meu cârlionţat atunci, lipsă acum, tot atât de strălucitor ...legată auditiv de trâmbiţa acestui zburător care la al treilea cântat ne aduce aminte părăsirea Răstignitului de Petru.
Tactil
Năsucul iezilor tineri pe care îi pufneam în nas şi care apoi ne strănutau la tâmplă, fior tactil pe care l-am mai simţit cu aceeaşi intensitate în tinereţe de câte ori o fetişcană mă săruta pe-o ureche ...tiptiii ...
Auditiv & audio
Scârţâitul lamentabil al viorelei mele cumpărată cu sacrificii de tata de la Reghin, când am dat primul concert "Cucule, pasăre sură" în faţa unei clase de pitici, şi când tremurând ca un epileptic, cu o coardă ruptă şi arcuşul ars de emoţie, în faţa asistenţei şi colegelor din liceul pedagogic arătând că nu sunt un greier care scrie poezii pentru furnici, ci un mucos lăutăraş. De atunci, vioara şi algebra au rămas pentru mine, două mari spaime...
Gustativ
Gustul spumant al mustăţii de bere de la buza ulcelei de lut în care "bătrânu Lazăr", cum îi plăcea tatii să-şi spună ne lăsa sa ne înmuiem nasul şi să ne lingem pofticios gura de savoarea acestui lichid despre care mama spunea: cum puteţi bea o asemenea amărală? ...gust efemer care se evapora odată cu spuma, dar, de care-am avut, mai apoi, mult şi trainic parte în dulcea mea viaţă...
5 S.
Desenele de pe pereţii scorojiţi, liniştea cosmică în care se auzea doar horăitul obosit al tătucului şi lipăitul surorii mele la sânul mamei, în timp ce eu cu ochii holbaţi în întuneric şi faţa la zid pipăiam asperităţile rugoase de var şi cu difuzorul dat foarte încet la ureche ascultam teatrul radiofonic din care nu înţelegeam pe vremea aceea mai nimic, decât un zumzăit de insecte exotice, pentru ca totul să se lege în portativele unduitoare ale unui A.D.N. sonor: sforăitul molcom, suptul pofticios, zumzetul într-un "mai aproape, mai aproape, mai duios, tot mai aproape" de somnul adânc, liniştit şi sfios! Mi-amintesc ca ieri de jocurile mele singuratice cu plante şi flori de la care le ciupeam frunzele, lăsând doar două, îngeri verzi pe care îi făceam să se-ntâlnească şi să se iubească (încă din pruncie am avut această suferinţă a dorinţei, a dragostei), deşi nu ştiam numele tuturor Floricilor de pe uliţă, închipuim întâlniri şi iubiri dintre mentă şi mărar, muşcată şi cimbru, busuioc şi salvie, peste care cu mâna marelui Regizor aduceam Ghimpele, Scaiul ori Brusturele ca să le strice lor poftele, ori dimpotrivă să le crească dorinşele!
Apoi ...simţurile se ramolesc, se evaporă, devenim stafii nesimşitoare, ori, poate, fantomele noastre fără simţire dosesc într-un podişor pictat cu frunze şi flori scorojite, borcănaşe, sticluţe, eprubete cu senzaţiile celor cinci simţuri ca să rămână să le re/descoperim doar atunci, când, cheia unor amintiri ni se va răsuciiii ...în tâmplă.
1 Iulie 2019
|
...şi cum sta ea aşa, oare la ce gândea? Cioc-cioc cu burtica albă pe-o perniţă verde de muşchi şi cu urechea interioară lipită de soarţă ca să auză scârţâiatul gândacului croitor, săpător de galerii printre inelele ruginite ale bătrânului măr, sprijinită-n penele tari din coadă şi vârful aripilor ca-ntr-un triunghi acrobatic, cu şorţuleţul înroşat ca pentru o întâlnire de gală cu soţiorul înamorat de ea şi de primăvară.
În obrăjorul alb cuprins între căciuliţa neagră şi frâul de aceeaşi culoare care-i ajunge la mijlocul ciocului, Îngerul păsărilor a bvtut de fiecare parte a căpşorului două pietre scumpe (ca ochii din cap!) în care licăreşte nu doar scânteia zilei, ci şi bobul de lumină al speranţei. Ca o rugăciune - semincioară de mac, cât un vârf de ac pentru grija hranei ş-a cuibului, pentru sănătatea bărbăţelului, pentru ocrotirea puişorilor ce vor ieşi, cu voia Celui Diafan, din ouă la-nceput călduţ de primăvară!
