Tătarii şi cintezele
Am ieşit val-vârtej în/prin grădină cu binoclul bălăgănindu-mi-se peste burtă, împiedicându-mă de grămada de crenguţe de soc, din care intenţionez să construiesc un hotel pentu insecte, ca să prind la timp, acum în recele anotimp, cintezele de iarnă în grădină. O vecină văzându-mă atât de alarmat şi cu nasu pe sus (ea nu eu!), m-a întrebat? Dau tătarii?! Nuuu, am răspuns io lung! Au mai dat da amu am scăpat! Vin, vin cintezele, invazie de iarnă de la un neam cântăreă!
DESCRIERE
Este o specie de cinteză de talie medie ce prezintă dimorfism sexual. Penajul de pe creştet este uşor erect, târtiţa este albă în zona centrală, iar pe aripi prezintă douv dungi groase de culoare portocalie. Abdomenul este alb cu lateralele portocaliu-şters şi pete negre. Pieptul şi bărbia sunt portocalii. Coada este bifurcată şi de culoare neagră, iar subcodalele au o tentă portocalie. Masculul are nuanţele de portocaliu mult mai intense, iar capul este complet negru în penajul nupţial. Lungimea corpului este de 13,5 - 16 cm, iar greutatea este de 17 - 30 grame.
ETIMOLOGIA DENUMIRII ŞTIINŢIFICE
Numele de gen - Fringilla - este denumirea în latină a speciei; numele de specie, montifringilla, combină numele speciei în latină cu mons/montis, care provine tot din latină şi înseamnă munte/de munte.
LOCALIZARE ŞI COMPORTAMENT
Distribuţie
Cuibăreşte pe o arie largă în regiunea Palearctică, în zona boreală şi parţial de tundră, din Scandinavia până în Kamceatka. În Europa cuibăreşte în peninsula Scandinavă, Finlanda, zona Baltică şi nordul Rusiei. În perioada de iarnă coboară î,nspre Europa centrală şi sudică şi nordul Africii.
Fenologie
Specia nu cuibăreşte în România. Este migratoare pe întreg arealul, la noi fiind prezentă doar în perioada rece a anului, în pasaj sau pentru a ierna.
Habitate
În arealul de cuibărire preferă pădurile de foioase dominate de mesteacăn, sau amestec de răşinoase cu mesteacăn. Ocupă şi habitate forestiere cu specii de sălcii şi arini. În afara perioadei de cuibărit, apare într-o varietate mare de habitate, incluzând pădurile de foioase şi de amestec (preferă pădurile cu fag şi carpen), mai ales zonele ecotonale, ce mărginesc teren arabil sau păşuni. Intră frecvent şi în interiorul localităţilor, iarna putând fi un vizitator al hrănitorilor.
Hrană
Se hrăneşte predominant cu seminţe şi fructe, mai ales seminţele speciilor de foioase, preferând fructele de fag, carpen sau arini. Consumă şi nevertebrate şi larvele acestora. Puii sunt hrăniţi preponderent cu larve de lepidoptere.
Alte informaţii
Deşi la noi stolurile foarte numeroase sunt rare (sunt de obicei formate din zeci, sute, sau uneori mii de indivizi), această specie poate forma în perioada de iernare stoluri de sute de mii, chiar milioane de indivizi. Date despre formarea unor asemenea stoluri numeroase, provin din Europa Centrală şi de Vest şi din Scandinavia.
POPULAȚIE
Populaţia globală este estimată la 121 200 000 - 192 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 15 200 000 - 24 000 000 de perechi. Specia este clasificată ca "Risc scăzut". Tendinţa populaţională în Europa arată un declin moderat.
REPRODUCERE
Perioada de reproducere se desfăşoară în intervalul mai - august. Ponta este formată din 5 - 7 ouă care sunt clocite de către femelă pentru 11 - 12 zile. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul la 13 - 14 zile de la eclozare. Cuibul este construit de către femelă sub forma unei cupe, materialele utilizate fiind: iarbă, fibre vegetale, bucăţi de scoarţă, licheni, păr, lână, pene şi pânză de păianjen.
AMENINŢĂRI ŞI MĂSURI DE CONSERVARE
În zonele de cuibărit, specia are puţine ameninţări. Acestea sunt legate în general de sezonalitatea şi abundenţa hranei (mai ales a speciilor de lepidoptere), care în anii de minim pot duce local la eşuarea sezonului de cuibărit. Adiţional, practicile forestiere nepotrivite (extragerea arborilor maturi care produc cantităţi mari de fructe) pot pune probleme mai ales pe perioada de iarnă.
Sursă: ornitodata! https://ornitodata2.sor.ro/specii/528/cinteza-de-iarna-fringilla-montifringilla.
Alte rude europene!
Pinson bleu - Fringilla teydea - Tenerife Blue Chaffinch - Cinteza albastră din Tenerife
Pinson bleu de Grande - Fringilla polatzeki - Grande Canaria Blue Chaffinch - Cinteza albastră din G. Canaria
Pinson des arbres - Fringilla coelebs - Common Chaffinch - Cinteza de vară, care a devenit tot mai sedentară!
Sursă: oiseaux.net
Nb. Alături de cinteze şi alte rude din tribul Fringi: scatii, sticleţi, cinteze de vară, cânepari, verdeţi...
|
