Şantier II
Săpături în/la drumul mare. Şantier în satu-mare! Trafic greu, utilaje gigantice, salopete cu portocaleu, un singur sens, semafoare umane, căşti, şanţuri, conducte, bolovani, aşteptare, ne-răbdare, indicaţii, altercaţii, sfadă la portiţă, domnuuu, nu-mi surupa gardu, bine leliţă!!! Lăstunii profită de ploaie şi tină. Mortarul e bun şi gata. Se adaugă lipici din salivă şi bolţarii rotunjori se adaugă etaj cu etaj. Fără hărmălaie, fiindcă eşti cu gura plină, fără scandal. Organizare impecabilă, ajutor, calitate, solidaritate. Civilizaţie, dom'le, acolo sus! Jos... peroraţie... infla(ma)ţie, lipsă educaţie...
Titlul de mai sus îmi aduce aminte de o poezie despre socialismul idilic din manualele copilăriei mele...
Când e pace
Florile zâmbesc la geam,
Merg copiii să se joace,
Păsări ciripesc pe ram
Când e pace !
Tata cântă pe tractor,
Mama cozonaci ne face,
Iar noi învăţăm cu spor
Când e pace !
Case înalță către cer,
Zilnic mâinile dibace,
Ţara e un şantier
Când e pace !
...din care, nici atunci şi nici acum nu era/nu e nimic adevărat! Mai bine să adaug eu din buzunarele inimii mele câteva cuvinte calde, aromate, fremătătoare cu suflet uşor, aşa cum mi-i acum siropul de cimbrişor!
|