Expediţie la Grădi-Bota!
Pe poteci florale, agale, agale, c-o mână la falcă, cu cealaltă la şale, spre culori şi parfumuri exotice în Grădina Botanică în care se cuprind grădinuţe şi grădiniţe de tot felul - Grădina Japoneză, Rosariumul şi Grădina Mediteraneană. Cărări brodate pe margini ca nişte ştergare-nflorate cu petunii, crăiţe, flori de pai, ai împărătesc, spilcuţe, bulgări-de-soare-Rudbekia, sipică, jaleş roşu, oacheşe margarete africane, blonde mexicane, pitice nuşdecare, busuioace, lavandă, prăjini de hibiscus, campanule prostuţe-musafire venite din sălbăticie şi neştire, negrilică plină de beculeţe lila cu filamente verzi înspre/înafară, dalii-n care-s prinse regretele trecutelor zile de vară, i-auzi "Souvenir d' ete" , ochiul-boului chinezesc ca o zodie albastră, sărăturele, bujori-Paeonia ce şi-au păstrat doar evantaiele pleoştite, floarea-miresii cea "elegans", căpăţâni de frunze cât tigăile de la nunţile mari de salvie argintie – Artemis, altele agăţătoare pe garduri, grilaje, araci ori trase pe sfoară: zorele, susan-Tunbergia, minéle, (Mina lobata) ş-apoi chiar şi poarta pe care-s încrustate lalele de aer, crizanteme de lemn, ca un semn că trebuie să intri aici spre a vedea, nu-i aşa?, (tic de bătrân dascăl!?), nu-i aşa, o miniaturală Grădină a Semiramidei, o cutiuţă verde pe care s-o păstrăm şi grijăm cu multă tandreţe pentru iubirile noastre la bătrâneţe!
Pe stâncuţe şî pietre grămădite alte flori ori păiuşuri de munte; cerenţei, festuci, cimbrişori, ierburi grase, (Crassula & Sedum), urechelniţe, pliscuri-de-cucoare, alături printre brâuri de muşchi şi preşuri de licheni, ferigi ruginite...
În Grădina Japoneză, aici/acolo unde fiece firicel ori frunză scrie-un haiku, dansează graţioşi asemenea cocorilor copăcei-balerini: Prunus, Rosa, Deutzia, Acauba, Lonicera, Magnolia, iar la mică în-depărtare scutură Terra, gigantici Juglans (sieboldiana), Ginko Biloba ori Mogulul verde-n argint, Picia asperata!
În deşertul cât o batistă de nisip şi pietricele stau misterioşii cactuşi cam înţepaţi şi plante cărnoase-ţepoase. O să le caut cândva numele prin cărţile memoriei demult roase de molia uitării.
Unde-s oare înmiresmatele grădini d-altădată?! Dar livezile bătrâneşti cu mere sântileşti? Toate s-au prăfuit, părăginit, tăiat, incendiat?! Statui oarbe mă roagă să nu uit durerea disperării!
|