Căsuţa din vis
Visul din căsuţă. Peisajul de sub sticla cerului era înrămat cu crenguţe de mesteacăn cu clenciuri vopsite cu var şi cărbune şi-n care pe măsură ce scriam cu fosforul din flacăra creionului tabloul pictat cu cerneală simpatică se dez-văluia, se dezvălura; pe un deal era o casă, unde locuia domnul Nimeni cu o mască din cârmoajă de nuc, pe care l-am întrebat dacă cămara e de vînzare, mi-a răspuns că nu are preţ, adică-i nepreţuită. Căsuţa avea târnaţ din nuiele de alun împletite între stâlpi de salcie plângătoare, şlefuiţi, lăcuiţi de ploile lacrimilor şi adierile bucuriilor ce-au trecut peste acest pământ, acoperiş auriu de paie între-ţesute cu pene de lăstuni cuibăritori sub streaşina de nintă creaţă, ferestre împrumutate de la Şura albastră cu voia, învoiala Mariei de la Breb. Desenam flori de leac: sulfină, salvie, rostopască, creţişoară, cicoare, dar toate se topeau sub sugativa pereţilor de cretă. Aşa, aha ...era să uit! Pe hornul din cuburi de ţucăr brun tivit cu chenar de rotunjoară, trona un cuib de barză cu trei pui. N-aveai un' să pui, nici măcar un cui. Doar de morcov în grădină. Jur împrejur erau ţoluri de verdeaţă picurată cu margarete ochioase şi petale galbene de piedica-vântului. Mai întreb, mai o dată preţul ca să văd ce-i dincolo de coastă, căci se auzea un şopot, un ropot, poate se vălurea Marea cea Vastă! Peste nesărată noastră viaţă!
|
