Teme pentru pitici şi mămici

        Un salut de vineri! Azi avem M. E. M. , C. L. R. , A. V. A. P., M. M. Vă propun câteva teme mai lejere! La mate, adunări simple cu zeci si unităţi; la lectură reluăm puţin "Somnoroase păsărele" cu câteva exerciţii aplicative, la desen vă rog, să desenaţi câteva flori din curte sau grădină: lalele, păpădii, alte bucurii, la muzică audiaţi şi cântaţi "Vine, vine primăvara" şi dansaţi cu mami, buni, pisica, surioara! Week-end plăcut şi sănătate! De luni încercăm şi altă formă/formulă de teme pentru cei care nu au FB!

08.05.2020 © yves hoza


        Dragă Virginia. Scrisori din ţara mea

        La 90 de ani de la publicarea eseului Virginiei Woolf, "O cameră doar a ei", care vorbeşte despre scris, despre femei care scriu, despre spaţiu personal, independenţă şi explorare, cincisprezece scriitoare (Adela Greceanu, Adina Rosetti, Ana Maria Sandu, Angela Marinescu, Cosmina Moroşan, Diana Bădica, Elena Stancu, Elena Vlădăreanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Lavinia Branişte, Mihaela Michailov, Rucsandra Pop, Svetlana Cârstean, Teona Galgoţiu, Tatiana Ţîbuleac), îi răspund autoarei britanice din propriile spaţii intime, descriindu-şi libertăţile şi mediile de explorare şi exprimare. Dragă Virginia, strânge laolaltă perspective foarte diverse. Textele acestor prozatoare, poete, dramaturge, eseiste, unele debutante, altele adevărate repere literare, compun o hartă subiectivă, dar nu mai puţin edificatoare a ceea ce înseamnă a avea o voce sonoră şi liberă.

        Eseul "O camera doar a ei" reprezintă una dintre cele mai valoroase contribuţii la literatura feministă din secolul XX. A fost publicat iniţial în 1929 şi constituie o argumentare spumoasă, urbană şi convingătoare împotriva subminării intelectuale a femeii, cu precădere a scriitoarelor.

        Dacă aceea "O cameră doar a ei", pe care Virginia Woolf o daăruieşte cu luciditate femeii de pretutindeni care scrie ficţiune sau poezie, este şi astăzi de multe ori goală, înseamnă că eseul acesta merită descoperit, (re)citit şi ascultat, fiindcă profeţiile lui Woolf încă nu s-au împlinit nici acum, la aproape nouăzeci de ani de la publicarea lui. Asta înseamnă că mai e nevoie de conştientizare şi luptă pentru ca scriitoarele să aibă independenţa deplină şi recunoaştere, plus un teritoriu absolut personal, pentru a scrie despre teritoriile comune şi pentru a intra în mod vizibil şi cu drepturi egale în teritoriul viu al literaturii universale, fiecare cu numele şi vocea ei. O cameră doar a ei este un evergreen literar şi ideologic.

        Svetlana Cârstean

        Deşi tema este aparent destul de clară şi concluziile nu întotdeauna tranşante, această carte, distilare a unei minţi cristaline, scrisă atât de proaspăt şi tumultuos, dar cu atâta forţă, cu siguranţă are ceva de zis. Multe dintre lucrurile semnificative sunt spuse în treacăt: revelaţii fulgerătoare, critici infinitezimale, tuşele esenţiale specifice unei scriitoare care are de spus mult mai multe decât simplul subiect pe care a fost rugată să-l discute.

        The New York Times

        A scrie şi a citi sunt imposibil de disociat. Pentru că dintotdeauna scrisul şi cititul au fost imposibil de disociat de context. Iar pentru a scrie şi pentru a citi exceptional este nevoie de o minte în care masculinul şi femininul sunt imposibil de disociat.

        Black Button

        Dragă Virginia,

        Îţi scriu din Nord! Din inima mea rece şi puţină! Trupeşte, nu semănăm dar, sufletul, cred că ni-i la fel de tremurat, gândul asemenea adie, pana tot foşnitor scrie. Asemeni ţie nimic nu am, doar o cămăruţă în care spiriduşul cu o luciolă în felinar ţese-n taină gheme de gânduri, bate c-un ciocănel d-aur pe-o nicovală de argint, lanţuri de cuvinte, desenează-n cretă şi cărbune, formule ...nebune! Am înflorat pentru tine, copertele albe pentru ca în Biblioteca ta din Paradis să mai adaug flori şi vitralii. Plăcută cetire, acolo unde eşti!

07.04.2020 © yves hoza


        Apprendre / Învaţă

Apprendre le courage d' une luciole
Qui porte le feu
Sur des ailes si petites.

***

Învaţă curajul unei luciole
Care poartă focul
Pe atât de micile-i aripioare.

Dex!

Luciolă = luciolă, licurici (rom.), luciole, lampyre (fr.), luciolo, fly fuoco (it.), luciola, mosca del fuego (sp.), Luciola lusitanica, Lampyris noctiluca (lat.).

Interesant! Acest cuvânt există şi în limba română! Remarcaţi de asemenea similitudinile dintre nume în cele cinci limbi latine!
Nb. LUCIÓLĂ, lucioli şi luciole, s. f. (Italienism) Licurici.
Umbra se adînci în beznă şi peste cărţi şi peste lucruri crescuse parcă iarbă, ierburi şi bălării. Va veni şi luna, spuneau luciolele din plante. ARGHEZI.
Flori albastre de cicoare, Fulgerări de luciole... Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. MACEDONSKI.
Lucioli scînteietoare Trec în aer, Răspîndind prin crengi, prin tufe, o văpaie albăstrie. ALECSANDRI.

14.03.2020 © yves hoza


        Noaptea-n Oraş

Noaptea-n oraş trec avioane de smoală
Deasupra ferestrelor hepatice de spital
Luna-şi înfaşă pruncii bolnavi în năframa lacrimilor de opal
Dimineaţa-n oraş limacşi transparenţi alunecă pe geam
Umerii înalţi mi-au căzut, ochi nu mai am
Dragostea mi s-a făcut cât un purice, gata să se-ntunece
În aşternut peste perne de omăt mi-am
Desfăcut gânduri pe toate feţele
Noaptea-n oraş clopoţeii din stele sună
Trupul meu e rupt, nimic în el nu mai răsună
Dimineaţa-n spital se-aud clinchete de voci tinere
Asistente la practică, se bucură că mai trece-o vinere
Saloanele se umplu de speranţă, perfuziile circulă sprintene
Noaptea-n oraş se-aud fluierând sirenele, tu plângi?
În trupul meu de fachir se-nfig cuie, ace, săbii, seringi!
Dimineaţa-n spital se-nceţoşează literele din ziare
Vin porumbeii la pervaz să ciugulească picături amare
Seara-n oraş se deschide "Târgul de Crăciun",
Ciorile adună nuci pentru colacii de Ajun
"Hai la joc", mi-am trimis holograma sub luminile din piaţă
Să bea o linguriţă de vin cald, să se joace c-o paiaţă
Din "Vrăjitorul din Oz", visez, dorm...
Noaptea, dimineaţa, seara-n oraş, trăiesc în somn...

14.12.2019 © yves hoza


        Harpegii de novembre

        Nu-ş ce-mi veni (de) să mă respect. Am ieşit cu retard de la slujba-drujba şcolară, am pierdut maşina lui Gore, n-am avut la mine bani de tax, m-am aruncat de mers pe jos, "perpedes apostolorum, X a pied comme les apotres" şi după doi kilo şi metrii m-am oprit vă rog frumos la Don PP! Am "cotat" o masă cu mai puţine scaune. Patru! Mi-am aşezat vesta-pufoică pe spetaza scaunului greu din fier forjat, mai bine zis am înţepat găurile umerilor în cele doua bile negre ce străjuiesc spatele jeţului de alături, rucsacul sur de-atâta purtare pe unul din celelalte două rămase. Aşa un singur loc era liber, iar eu n-aveam chef de oaspeţi, cu toate că după ce-am terminat conversaţia cu mine însumi a venit totuşi o musafiră. Aşa am hotărât azi, să fiu rău cu alţii, să fiu bun cu mine măcar o dată pe lună. Am aprins o lumânare cu gândul să iau Cina cea de taina doar cu mine. Am condamnat 100 de ml. de Martini - căci am băut în viaţă destul poşircă şi prea mult oţet! - ciorbă de fansule cu afumătură şi ...mă mai gâdesc, poate un fileu de şalău pane, dacă proteza m-o mai ţine.

        Răsfoiesc, citindu-l (sau citesc, răsfoind?) pe domnul Cărtăresc, fac semne discrete pe câte-o pagină, ori desene mici, c-un creion pe care-l ascut cu o bijuterie de ascuţitoare nemţească cu două lămuţe de schimb! Aşa da sculă! Iată şi cuprinsul - în paranteză ce-am desinat eu: O treime de sabie, o treime de scut - o sabie ruptă, o bucată de scut, Ada-Kaleh, Ada-Kaleh - o insulă abia creionată, Ochiul căprui al dragostei noastre - trei ochi, Anii furaţi - un nor, Primul meu blug - un nădrag, Epoca nesului - o căniţă care pare-a prinde chip uman, Despre onoarea actului de a scrie - o peniţă, o filă pe care se desluşeşte abia o faţă, Eminescu - (excelent text) - un portret pierdut printer plopii fără soaţă, Imperiul de hârtie - o ideogramă, Pisica moartă a poeziei de azi - o mâţă, bineînţeles, la următoarele patru proze: Aripa secretă, A beautiful mind, O imensă tristeţe şi Adio, Leo! - câte un portret cu vânătaie, O fântână în mare - o fătucă cu gură mare, în Jurnal cu Darwin am desenat un clovn din care ies animale, pe pagina cu Pontus Axeinos - o schiţă cu bustul lui Ovidius Năsosus, la Copilul lup al lui Dumnezeu am scrijelit o turlă cu o cruce strâmbă, la A patra inimă - un future monstruos, Ruina unei utopii - o ruina care se ruinează...

        O voce suavă îmi sună gândul dus departe. Un glas cu lichid magnetic care mă ispiteşte în prăpastia Imaginaţiei! Şi povestesc, şi-i grăiesc cu ochii plecaţi de/o/parte prin uşile de sticlă ale terasei: frunze galbene, zbuciumate de mesteacăn şi nuc, răsucite pe fuioare de vânt se duc, abur, abur fumuriu care se ridică de sub fundereiul clăilor vrăjitoare cu fulare de plastic albastru pe sub colacul de fân înnegrit de cerneala burniţelor autumnale.

        S-aude muzică dîn tavanul cu bârne ciudat încrucişate, "cuvinte care dor" ş-odată arunc în blidul de zamă ardeiul iute tăiat pe furiş cu foarfeca din buzunar de ghiozdan plus un linguroi de groşcior din ceşcuţă! A venit şî şalăul - mai înaintea lui a aterizat o jumară de prună ameţită - plutind, el peştele pe-un platou d-argint, pe lângă o insula de napi natur ninşi cu fulgi verzi de pătrunjel, iar în gol-ful stomacului se oglindeşte o bărcuţă din coajă de lămâie, peste peşte o tornado roşie de in vino veritas o să vie.

        Alineat nou - cu soarele ca un inel de ceaţă trandafirie, ce se târâie ca un melc mucos spre un Apus - apus, o înserată drepnea din neagră hârtie. La sangre roşu de Taurus urcă tot mai sus! I-sus! Isuse! "Regrete, eu nu am regret/Şi tot ce urăsc la tineee" cântă în pod o voce subţire. Crapu, carasu, s-a lăsat în uşoară plutire pe fundu oceanului stomacal. Siestă! Vichend total!

© yves hoza


        Cuibul visurilor - noiembrie 2019

        Cuibul de vise, anul XXIII, nr. 5, (136) - noiembrie 2019 - 8 pagini

Din sumar:

Zilele prozei la Chiuza şi Maieru - Viorel-Daniel Partene

Profesorul universitar dr. Lazăr Avram a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România - Icu Crăciun

Martiriul măiereanului Emil Boşca-Mălin descries în romanul "Când vor înflori mălinii" - Macavei Al. Macavei

Amintiri din familia mare a rebrenilor - Iacob Naroş

Măierenii şi Primul Război Mondial. Câteva aspect demografice - Elisabeta Scurtu

Lirică; Despre mine; poem de pe-un album; amestec de sânge şi cerneală; la bariera adevărului Iulia Raţiu

Memorialul Mariei, la a XII - a ediţie - Liviu Ursa

Palatul cascadelor Bazga Toader Dorel

De vară Ringhispil de vară; Cu/de 5 x 3 Ilie Hoza

© yves hoza 15 Noiembrie 2019


        T, P, V ...

N-am ştiut să sufăr
N-am ştiut să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu era scris să te iert...

Înca nu ştiu să sufăr
Nu ştiu să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu-i scris să te iert...

Voi afla să sufăr
Voi şti să te pierd
Pe cărarea sufletului meu nu va scrie să te iert...

Voi înţelege să sufăr la tine-n jugulară,
Offf, Doamne, ce Toamnă de Primăvară!

10 Octombrie 2019


        Cinci simţuri ...o provocare!!!

        "Potrivit cărui simţ vă rotiţi cu predilecţie făptura? Care dintre cele cinci (sau poate al şaselea?) vă defineşte mai apăsat şi mai autentic realitatea, aşteptările, opţiunile? Ordinea dumneavoastră lăuntrică pune tot văzul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust şi tactil, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia? Cu ce simţ operează, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptaţi un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate? Ce pondere credeţi că au simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei dumneavoastră? Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva dintru care am gândit cartea de faţă." (Dan C. MIHĂILESCU)

        Olfactiv

        Aburul laptelui dulce cu mămăligă legat de gustul dulce-sărat al scrumului de pe fundul ceaunului, pojghişă de mămăligă îmbibată cu lapte ars de la care ne sfădeam dându-ne cu lingurile de lemn peste dosul mâinilor, cum tot aşa ca puii de lup ne hârâiam, cei trei veri dulci, Ylie, Ionică şî Augustin, roată pe lângă covata de lemn din care aburea jântiţa acră ca stropşala în care era sfărâmată cu mâna mămăliga rece, amestec numit cotoz al cărui acreală te făcea să tragi cu ochiul, gest pe care l-am repetat mult mai târziu când chemam fetele la joc...

        Vizual

        Strălucirea penei du cucoş răsucită într-o rază de soare pentru a vedea misterioase irizări... şi întrebări chinuitoare de ce nu e şi părul meu cârlionţat atunci, lipsă acum, tot atât de strălucitor ...legată auditiv de trâmbiţa acestui zburător care la al treilea cântat ne aduce aminte părăsirea Răstignitului de Petru.

        Tactil

        Năsucul iezilor tineri pe care îi pufneam în nas şi care apoi ne strănutau la tâmplă, fior tactil pe care l-am mai simţit cu aceeaşi intensitate în tinereţe de câte ori o fetişcană mă săruta pe-o ureche ...tiptiii ...

        Auditiv & audio

        Scârţâitul lamentabil al viorelei mele cumpărată cu sacrificii de tata de la Reghin, când am dat primul concert "Cucule, pasăre sură" în faţa unei clase de pitici, şi când tremurând ca un epileptic, cu o coardă ruptă şi arcuşul ars de emoţie, în faţa asistenţei şi colegelor din liceul pedagogic arătând că nu sunt un greier care scrie poezii pentru furnici, ci un mucos lăutăraş. De atunci, vioara şi algebra au rămas pentru mine, două mari spaime...

        Gustativ

        Gustul spumant al mustăţii de bere de la buza ulcelei de lut în care "bătrânu Lazăr", cum îi plăcea tatii să-şi spună ne lăsa sa ne înmuiem nasul şi să ne lingem pofticios gura de savoarea acestui lichid despre care mama spunea: cum puteţi bea o asemenea amărală? ...gust efemer care se evapora odată cu spuma, dar, de care-am avut, mai apoi, mult şi trainic parte în dulcea mea viaţă...

        5 S.

        Desenele de pe pereţii scorojiţi, liniştea cosmică în care se auzea doar horăitul obosit al tătucului şi lipăitul surorii mele la sânul mamei, în timp ce eu cu ochii holbaţi în întuneric şi faţa la zid pipăiam asperităţile rugoase de var şi cu difuzorul dat foarte încet la ureche ascultam teatrul radiofonic din care nu înţelegeam pe vremea aceea mai nimic, decât un zumzăit de insecte exotice, pentru ca totul să se lege în portativele unduitoare ale unui A.D.N. sonor: sforăitul molcom, suptul pofticios, zumzetul într-un "mai aproape, mai aproape, mai duios, tot mai aproape" de somnul adânc, liniştit şi sfios! Mi-amintesc ca ieri de jocurile mele singuratice cu plante şi flori de la care le ciupeam frunzele, lăsând doar două, îngeri verzi pe care îi făceam să se-ntâlnească şi să se iubească (încă din pruncie am avut această suferinţă a dorinţei, a dragostei), deşi nu ştiam numele tuturor Floricilor de pe uliţă, închipuim întâlniri şi iubiri dintre mentă şi mărar, muşcată şi cimbru, busuioc şi salvie, peste care cu mâna marelui Regizor aduceam Ghimpele, Scaiul ori Brusturele ca să le strice lor poftele, ori dimpotrivă să le crească dorinşele!
        Apoi ...simţurile se ramolesc, se evaporă, devenim stafii nesimşitoare, ori, poate, fantomele noastre fără simţire dosesc într-un podişor pictat cu frunze şi flori scorojite, borcănaşe, sticluţe, eprubete cu senzaţiile celor cinci simţuri ca să rămână să le re/descoperim doar atunci, când, cheia unor amintiri ni se va răsuciiii ...în tâmplă.

1 Iulie 2019


        Dacă...

Dac-ai vedea distrusă lucrarea vieţii tale
Şi fără de o vorbă să-ncepi să o refaci,
Să pierzi într-o clipită câştigul tău cel mare
Făr' de suspin şi lacrimi şi făr-un gest să faci,
De poţi să fii amantul cuminte în iubire,
De poţi să fii puternic şi totuşi tandru-n fire,
Să simţi tu vrăjmăşia, dar să nu duşmăneşti
Ci doar în dreaptă luptă de vrei să te fereşti;

De-ai îndura tu gândul rostindu-l în palavre
Cuvinte deghizate pentru mulţimi de proşti
Şi să înghiţi minciuna din gura lor de javre
Nicicând cu o silabă măcar să îi împroşti,
Dac-ai rămâne demn, umil chiar, tu fiind,
De poţi sta în mulţime toţi regii sfătuind,
De poţi ţine la prieteni afabil şi fratern
Când ştii că nu-i niciunul amicul tău etern;

De-ai ştii să meditezi, să vezi şi să cunoşti
Făr' s-ajungi nici sceptic, nici prea distrugător
Visând, nu lăsa visul stăpân pe-ale tale oşti
Ci-n sinea ta rămâi un simplu gânditor;
Dac-ai putea fii dur, nicicând prea furios
Nici dacă eşti viteaz să nu te faci fălos,
Dacă poşi să fii bun, dacă poţi să fii-nţelept
Fără a fi moralist chiar dacă eşti în drept;

Dacă poţi găsi Triumful după Înfrângere
Acceptând de la aceşti mincinoşi aceeaşi plângere,
Dacă-ţi poţi păstra curajul şi mintea întreagă
Când toţi ceilalţi le pierd în lumea largă,
Atunci regeştile averi Norocul şi Victoria
În veci vor fi ale tale fiecare un sclav supus
Şi ceva mai minunat decât prinţii şi Gloria
Vei fi un Om, fiule, pe treapta cea de sus!


        Yves Hoza

        SI...

Si tu peux voir détruit l'ouvrage de ta vie
Et sans dire un seul mot te mettre à rebâtir,
Ou perdre en un seul coup le gain de cent parties
Sans un geste et sans un soupir;

Si tu peux être amant sans être fou d'amour,
Si tu peux être fort sans cesser d'être tendre,
Et, te sentant ha, sans har à ton tour,
Pourtant lutter et te défendre;

Si tu peux supporter d'entendre tes paroles
Travesties par des gueux pour exciter des sots,
Et d'entendre mentir sur toi leurs bouches folles
Sans mentir toi-même d'un mot;

Si tu peux rester digne en étant populaire,
Si tu peux rester peuple en conseillant les rois,
Et si tu peux aimer tous tes amis en frère,
Sans qu'aucun d'eux soit tout pour toi;

Si tu sais méditer, observer et connaitre,
Sans jamais devenir sceptique ou destructeur,
Rêver, mais sans laisser ton rêve être ton maitre,
Penser sans n'être qu'un penseur;

Si tu peux être dur sans jamais être en rage,
Si tu peux être brave et jamais imprudent,
Si tu sais être bon, si tu sais être sage,
Sans être moral ni pédant;

Si tu peux rencontrer Triomphe après Défaite
Et recevoir ces deux menteurs d'un même front,
Si tu peux conserver ton courage et ta tête
Quand tous les autres les perdront,

Alors les Rois, les Dieux, la Chance et la Victoire
Seront à tout jamais tes esclaves soumis,
Et, ce qui vaut mieux que les Rois et la Gloire
Tu seras un homme, mon fils.


        André Maurois



Dacă florile ar evada ...


        Joc cu diagonale sau MAREA importanţă a cuvintelor MICI!

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale SPRE Inima dumitale
Care se aseamănă c-o cărare
Ce mă duce tooot mai la vale

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale DINSPRE Inima dumitale
Care înseamănă un drum pietruit
Ce mă duce la suferit

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale LA Inima dumitale
Care seamănă-un ogor abia desţelenit
Ce mă duce la sporovăit şî spovedit

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale ÎN Inima dumitale
Care în-seamănă-un strat de măghiran
În grădiniţa mea verde de mai-an

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale CATRE Inima dumitale
Care este-un drum şerpuit
Unde eşti, când ai venit?!

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale UNDE-i Inima dumitale
Care este-o potecuţă moale
Cu fân abia cosit la poale

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând diagonale ÎNCOTRO-i Inima dumitale
Care este cât un palat de mare
O temniţă fără scăpare

Inima mea dă din colţ în colţ
Cautând o întrebare CE-i Inima dumitale
Care este-o casuţă de turtă dulce
Cine intră nu se mai duce!?

        NB: o idee târzie, o părere pierdută, acum reîncălzită ca o supă trecută, ori, mai degrabă un gând lăsat la rece într-un blid cu piftie, supa caldă din oase de porc nu pare grozavă, dar ...piftie ...e nebunie! Hei, dar câte asemenea gânduri uitate-ntr-o farfurie (nu) mai are Ylie!?


Yves Hoza 10 Decembrie 2017 (Dâră de condens - "condensations trails"- din talpa saniei)