Ylie sfântu' şî Ylie blându'

        Ylie, cel de Sus s-a nevrozat (vorba unei vecine), cerul deasupra Muncelului s-a crăpat şi peste bolovanii norilor a început să curgă cascada, tornada! Peste coastele rase de arbori s-a pornit avalanşa apelor torenţiale. Şuvoiul turbat n-a mai încăput în albia subţire străjuită altădată de arini bătrâni aşa că a luat-o la vale, rostogolind totul în cale: bolovani, buturugi, gunoaie, butoaie, pecingine. Dragonii turbaţi n-au mai avut în ce-şi încurca blănurile miţoase, labele gigantice mâloase... s-au ridicat până la buza drumului ameninţând grădinile şi casele de la margine. Noroc că sfântu' s-a mai domolit, albia s-a mai lărgit, şerpii curgători s-au liniştit. Printre nori, pâcle, negură, nămol, noroi, tină, mâl, glod, mlaştini, mocirle, smârcuri, ogaşe, băltuţe, belţi, şuroaie, şuvoaie, şipote, pârâiaşe, care dau ôn uliţă, ca la Vaslui ori Verdun se lupă Soarele cu firele de ploi! Eeeee ...din nou lumină, Ylie cel de jos, timidu-blându are în sfîrşit, în ocol, un pic de piscină!!!


   Dragonii apelor

© yves hoza 1 Septembrie 2016