Verzi şî uscate

  • Eram un motan nebun printre frunze de cătuşnică-n firimiţe, printre Miţe şî mâţe.
  • Firimitura de tristeţe ca un fulg pe-o plită încinsă s-a stins, când umbra sărutului tău m-a ajuns şi atins...
  • Şi dintr-o dată... aşa mi-a venit un duh al citirii ş-al regăsirii...
  • Stând moş pe un buştean, înconjurat de gunoaiele grădinii, mizeriile lumii şî-n cosmosul furtunii am văzut ridicându-se deasupra Lunii, în câteva minute un fir verde de mătasă.
  • Părinte doctora mă doare porţiunea aceea scurtă de burlan care leagă capul de trunchi!
  • Măi, Fratre Mai, caraghios, ca-n snoava aia a lui Păcală, când călare, când pe jos, ba rece-umbros, ba răcoros-luminos, ba călduţ-păcătos?!
  • Lăstunii! Cât i-am dorit, cât i-am aşteptat din primele zile ale lunii ori de sus, din pragul galben al Lunii, şi cum, acum, îi privesc cu uşoară indiferenţă. Aşa-s oamenii! Toţi sau doar unii?!
  • Minunile zilei de azi vor rămâne şi mâine, şi veşnic în amintire...
  • Hai ...zîua se deschide...


   Verzi şî uscate

© yves hoza 14 Mai 2017