Tuş din cărţi şî calendar, daruri de februar...

        Umblând pe malurile părăului cu apa fierbinte de ger, mi-o îngheţat vinu-pelinu-n vene. Cişmeaua de fier îmbrobodită c-o haină veche, lânoasă, legată c-un fir albastru de mărţişor, a-ngheţat bocnă. Pe garduri metalice, frigul a croşetat alveole reci în/din care bâznâie viespile crivăţului, iar sub streşină au încremenit ţăpuşte oţelite, vârfuri de lance, săgeţi otrăvite, ascuţite de vânt cu vârfurile-ndreptate-n pământ! Pe acoperişul lumii au înţepenit brazde de omăt crud, înţelenit; pe tulpiniţele de salvie din grădină începe să picure din sita albăstruie cu ochi mare, omăt, apos, zdrenţăros şî moale; pe-un perete de albit de var, umbrele frunzelor de trandafir dau de gândit; în întunerecul şurii, soba-i răcită, cleştele de scos cârnaţul fript pe jar şî cârligul ca un deget îndoit îs congelate, diavolii nu mai au cărbuni, nici lemne la centrala din infern, bolta celestă a troznit la polul nordic de ger!
        Privesc lumea de la picioare prin lentile de cleştar, câteva corole de podbal împrăştie galben în străluciri tremurate, sub arcuri ghimpoase clipesc pupile roşcate de iepuri polari, adică măcéşele ciupite de cocoşari, candelabre de ciulin uleios tremură-n îmbrăţişarea unui fir băţos de sulfină în timp ce-o salcă tânără mai are îndrăzneala să adie un evantai din crenguţe cu mâţe. Pe fire ierboase, tulpini casante de cicoare ori alte ramuri căzute din maluri s-au încleştate plăcuţe gelatinoase, bulgăraşi şi cloţopei din albe porţelanuri, iar în lespezile lăturalnice ale şuvoiului s-au izbit oglinzi grele de-argint cu tăietură în/fiorător de rece. Strâng lacrimi în migdala orbitei şi mă strig acasăăă! Zbor fâlfâind din pulpana pufoaicei, cu cuşma roasă până sub urechi trasă. Dincolo de sticla mată a geamului, cea dinafară pictată cu flori de pe-o planetă betonată de gheaţă, cea dinlăuntru lăcrămoasă, cu melci lichizi ce faţa geamului o ling, mai încolo de uşă, ziceam, mă aşteaptă în aerul cald şi parfumat cu răşină din cameruţă, pe măsucă joasă din lemn lustruit, o ulcică de vin, o carte cu fluturi de la Anca şi una cu flori de la Antoin, iar pe speteaza fotoliului o cămaşă răcoroasă şi curată. Toate-s pe potrivă-mi ca o mănuşă! şî, uite-aşa am trecut în câteva minute de la iarna de-aici la vara de-altădată! Dintr-o dată! Staţi lângă mine! Nu vă pierdeţi speranţa! Nu se ştie...Cine...şi...Când...vine???

        Dex:

alveolă/e = 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipţi dinţii. Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găseşte în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuţă construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii şi creşterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. Locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spaţiu plantat, amenajat special şi cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deşerte. Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (în forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "referitor la alveolă", "de alveolă". cf. lat. alveolus – cavitate mică.

streaşină = Prelungire a acoperişului unei construcții în afara zidurilor care apără pereții şi fundațiile de ploaie. Expr. A(-şi) pune mâna (sau palma) streaşină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streaşină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streaşină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-şi) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când priveşte sau pentru a vedea mai bine. Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperişului caselor. Acoperiş (de şindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. Partea ieşită mai în afară la o claie sau la o şiră, pe care se scurge apa de ploaie. Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). Var.: (reg.) stráşină, stréşină s. f. – Cf. sl. strêha.


   Insecte polare

© yves hoza 28 Februarie 2018