Triburi din Nord

         În Nordul patriei, soare anemic, vreme vântuită, lume puţină, câteva neamuri, câteva familii: un indian din tribul Pană de Vânător (şorecar), ţigănime din şatra Corax, (corbi, ciori grive şi de semănătură, stăncuţe, gaiţe, coţofene), agili căţărători din trupa Dendro (ciocănitori pestriţe) gulivici din Ceata Parus (piţigoi mari, albaştri, suri şi codaţi), care au deja probleme hormonale, din hoarda lui Cirlipim Fringilim, doar câţiva botgroţi şi mugurari, o droaie de presuri din gaşca Emberiza, mafia grâului la mine-n ocol! Pe sol, paianjeni mai mărunţei decât bănuţii mei, furnici la lucrări inginereşti: tuneluri dinamitate, cupole prăbuşite, asigurări subterane. Urme de sioux din tribul Turdus zburatus pe sub coroana pustie a merilor. Linişte ca-ntr-o clasă goală! Stau ca gânditoru' pe-un butuc roşcat de păr retezat, clipocesc dintr-un ochi şi adun frig în genunchi. Întind mâna spre frapiera-buturugă, extrag sticluţa şi trag câte-o duşcă de lichid cald: compot de mere vitaminizat cu miere şi aromat cu trei frunze de izmă sălbatică. Soarele cade brusc: brrrr! Cobor fără parul de frână, un ogaş dezgheţat pe alocuri; simt cum cresc câte-un cm. la fiecare pas. Glodul ocru-portocaliu-cafeniu se adaugă sub tălpi, înălţându-mă cât Guliver! Apoi se scutură ca nişte pingele rupte în parcelele cu preşuri de omăt şi redevin iarăşi Moş Piticot! Asta-i tot!

   Frapiera eco

© yves hoza 28 Februarie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila