Tot înapoi...

        La o preumblare în flaneluţa cu păsărele şî ochiul de ciclop la spinare. În livada cu tivuri galbene de păpădii, în corole de aur pufos se drăgălesc coleoptere minuscule cât mărgele de la brăţara mâinii mele şi scarabele hirsute; pe scoarţă netedă de răchită urcă spre frunzele fragede-lucioase, doi cărăbuşi de mai ieşiţi mai devreme în avril; pe peretele casei lui Ciroaie se-nsoresc ploşniţe-jandarmeriţe, iar sub o pietricică un gândac puturos-ţuguiat s-ascunde de frică. Cinteza şi cintezoiul au terminat de se pupit şi au cuib învelit în licheni, cam la vedere până vor da frunze, flori şi mere, ma vaaa, până la vaaara care pare departe; sub o sub-suoară de salcă, prinţesa-broască R(hi)ana stă alături de un limax vâscos ce-a lins pe-aceeaşi buturugă cărări d-argint bălos. Furnicile accelerează şantierele la o autostradă ce leagă muşuroaiele megalitice, în timp ce bieţii, umanii nici nu le demarează!? Uite-aşa, nici nu ştiam c-am atâtea gânduri în ţeastă, că-mi vin atâtea cuvinte pe buze, aşa că mai repede tot înapoi spre farfuria c-o raţă de pâine, stuf şî cuib din cepuţă sălbatică, soare de gălbenuş, norişori d-albuş şi cănuţa cu scatiu din care se prelinge spuma unei beri ...visez ...visez la tine ...târziu...


   Prinţesa R(hi)ana

© yves hoza 14 Aprilie 2019