Ţinţirimul Viu din Maieru!

         Ţinţirim Viu cu flori sălbatice şi de grădină, de-a valma, întru exuberanţe vegetale pe-o aceeaşi cărare: lânariţă galbenă, sora de câmp a gurii de leu, vâzdoage pestriţe, strălucitoare, mai plinuţe decât surioarele-garofiţe din poiană, crini portocalii şi albi ca aripa îngerului, dar şi viperiţe albastre cu limbi de pistil roşu, căldăruşe de grădină amestecate cu umbrele albe de morcov sălbatec, urechi de iepure lânoase şi albicioase, mai mult decât gemenele lor de câmp, trandafiri albi, roşii, purpurii amestecaţi cu fire rugoase de măceş cu ghimpii ca nişte gheare, nemţişori strălucitori lângă plăci funerare de marmură neagră, lumânărele verzi cât un stat de om, printre lumânări arse, îngropate-n humă postumă! Morminte princiare, straturi de om sărac, parcele de doi metri pe unu, sub care toţi ajungem cu mustăţile la rădăcina florilor de nalbă grădinăreasă ori pădureaţă! Io vreau un măr să-mi gâdile barba! Florile nu fac nici o diferenţă, se amestecă, pe şi peste ele, albine de miere şi din cele solitare, bondari, lupi-de-albine, cetonii, fluturi-păuni, un colibri stellatarum, se iubesc cu nonşalanţă! La turlă, lângă limba clopotului de bronz, ce imită divine invenţii de clorofilă, cuibăresc lăstunii!


   Fotograful din piatra funerară

© yves hoza 2 Iunie 2013

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila