Suflet vraişte

        Degringoladă florală prin lumea verde de afară... mi-i dragă vraiştea asta-n grădină, când buruienile nu-ncurcă florile, când toate frumos se leagă, plăcut se-mbină, niciiuna nu-mpinge pe cealaltă-n mâzgă şî tină, urzicile, nalbele, crinii, lobodele, măghiranii, busuioacele-şi aşteaptă rândul la raza lor cu suliţe de lumină, plăcută harababură vegetală, când volbura cu graţie se-ncârceşte pe trupul crinului în serpentină, când toate elegant se leagănă spre atingerea celuilalt, cum cimbrul parfumează pătlangina, pirul cu lăptuca se dau în vânt, pe cuvânt mă sufoci... Te-ai prins, tu, zici, de mine fără să vrei, lipici-clei, dar nici io nu mă las, mă înfăşor pe după tine ca vrejul de hamei! Io-s aracul de alun, tu, fansula. Iubirea şî ura! Sigur că după atâta vrăjală, mai cade câte-o petală, se mai iscă o sfădeală dintre cartof şî gladiolă, după atâtea îmbrăţişări sacadate prin straturile de ardei şî tomate mai cade câte-un fruct verde ori roş pe cărăruia goală, însă după atâta înghesuială corolele trandafirilor se prăbuşesc, spicele ierburilor se ofilesc, amurgurile se-nroşesc, dar e logic şî bio-logic, vine o doamnă...
        - Poftiţi, intraţi, stimată Toamnă!!!


   Inimă de puf

© yves hoza 23 August 2016