Suflet torid

        Bijuterii duminicale,
gladiole de sărbătoare pentru mijlocelul dumni*Tale,
smaralde din cetonii pe inelarul domniei Tale,
sclipiri florale dintre spice de ierburi înălţate
ca să-ţi văd ochii verzi-căprui daţi pe spate,
mireasmă bucuroasă şi răcoroasă de soc
dat acum în pârguială pentru sânul tău copt,
cimbrişor de mântuială, că nu mai pot,
ce-ar fi să aruncăm acum tot ce avem (de) pe noi în foc,
să ne topim, să ne ardem coaja de la suprafaţă,
să ne-o spunem de la obraz, chip în chip, pe faţă
să ne prefacem o ţâră a fi plini de candoare,
să ne pierdem în ziceri de vorbe goale,
să adiem cu palmele peste stratul de busuioc,
să mă mir,
io Ylie Calomfir,
din ce ghioc mi-a căzut acest noroc,
să te întrevăd, să te ghicesc, să te visez, să te dezmierd...
ş-apoi doamne, aşa ca vara unui aed,
ca dogoarea sufletului meu de ţap bătrân transformat în ied...
să te pierd?!
Sfinte Sisoe, oare de ce în grădina din rai
cade todeauna tăciunele întunecat din mălai?!


   Tăciunele mălaiului

© yves hoza 22 August 2016