Strâmbă-Lemne şi Gând-Trist

         Azi, am scris cu securea de nalbă, pe butucii de la Poartă, volumul doi, din gândurile lui Strâmbă-Lemne! Apoi am desenat pe buturugi, c-un toporaş floral, tot felul de inimioare zălude. La urmă, am citit din scoarţă-n scoarţă, rândurile de amor scrise pe fiecare coajă. Satir bătrân şi nebun, îndrăgostit de nimfele ascunse sub învelişuri/înveşmântări translucide şi crude.

         Grămada de lemne, în ploaia uleioasă, o pictură vegetală, o Capelă Sixtină, răsturnată în ţărână, picioare şi mâini de-a valma, piepturi scobite, bicepşi cu venele pline de lavă, torsuri înlănţuite, îmbrăţişări de umeri şi sâni, gambe butucănoase, glezne subţiri ale Dianei, alergătoarea de cerbii, torsuri legănate altădată de vânt, şolduri grele şi obtuze, umeri lucioşi de pe care se prelinge-un sân mirositor a floare de tei înrourată, umeri pietroşi de centauri fără frâu, încheieturi herculeene, degete longiline de Parce, ivite din rădăcini, desfrâu verde, trupuri născute din orgia de sevă a giganţilor ridicaţi din sămânţă punctiformă împreunată cu naiadele Ploi şi nimfele zeului Solar.

         Amărăciune, bate vântul Gândului prin coroanele prăbuşite. Aburi negreşti fumegă mugurii sfârşiţi de speranţă. Colindul mierlelor a murit, flautul grangurului s-a rătăcit, fluierul de ghionoaie s-a uscat şi istovit, arcuşul Cântăreţului a albit de-mbătrânit. Printre cununi despicate şi trunchiuri îngenuncheate, doar strigoi din fuioare de frig, cenuşă şi inimă pierdută.

         Arbori curaţi, însângeraţi, tranşaţi, stânjeniţi în şopru ori afară, cu oasele albe, galbene, roşcate sau trandafirii, aruncaţi în guşa sobelor-crematorii, ca să ne mai scoată încă o dată din iarnă!

   Toboşarul pădurii - Dendrocopos major

© yves hoza 20 Martie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila