Silabe de ...iarnă

        Recitesc câteva silabe de primăvară. Îmi vine cu ploaia să plâng! Hiiii, ha-ha, îmi vine să râd, ori a necheza!? Care silabe, ia nişte litere acolo, nişte vocale, nişte diftongi fără tritoni! După ploaia rece care-o-nceput să curgă pe rostopască, urzica albă, florica dalbă de nu mă uita or început după mine să plângă. Papionii nocturnii s-au evaporate, iar bărbătuşul de Aglia tau s-a retras, el zboară ziua, iar gagica doar noaptea! A nins peste acoperişe cu omăt crud şi peste sufleţel cu bătrâneţe aşa că a trebuit, ca să-l trezesc, să torn vin de busuioc peste el! Mi-e tare teamă să nu rămână gospodarii fără zămuri de mere, pere şi poamă. O gaiţă se încălzeşte pe lampa stradală, cocoşarii şi mierle stau înfofoliţi în pene. Doi lăstuni văzuţi la mijlocul lunii s-au făcut nevăzuţi. Dar am şi oarece advantaje! Fac baie în văniţa mare cu apă de ploaie şi petale din flori de cireş. În grădinuţă am încă frunze crude de leurdă, usturoiţa a-nflorit, ferigile şi-au pus rochiţă nouă, leuşteanul s-nfoiat, cepiţele şi-au ridicat codiţele, codroşii, silviile, pitulicile, sticleţii, piţigoii, codobaturile zburdă printre crenguţe de măr, păr, cireş, vişin, alun şi rachiţi pletoase. Motanul Năkăzuk râkăie coajă ruginitv de nuc! Hai să nu mai facem zâzanie, (grecesul de la neghină)! Speranţa nu moare, azi patru aripioare de rândunică mi-au salvat sufletul de la pierzanie!


   Furculiţă de cireş

© yves hoza 25.04.24