Sihăstrie la Malin

         Un sat învelit în parfum de salcâm! Drumuri prăfoase ori tinoase, când plouă, spre Ermitaj, casa lui Philip, de la ţară, dintr-o toridă pustietate verde, fără curent, fără semnal, o comoară! Pe margini aromate de ogaşe, maci roşii, căldăruşe, stânjenei galbeni, iar pe deasupra rândunele, lăstuni, mărăcinari negri, sfrâncioci, silvii, fâse de pădure. Ş-acolo, noaptea cântă privighetoarea! Cucuveaua, huhurezu... şi stai de huhuzureşti, bine trăieşti, începi să-ţi reveneşti, să spui poveşti despre păsări, flori şi despre lume! Iar dimineaţa melodiază la alăută ciocârlia Lulua, la flaut grangurul Oriolus, la fluieraşe de salcie Sylvia, greierii la nai de păpădii. Începi să gândeşti astfel-altfel despre tine! Începi de fapt, să te întâlneşti! Cu io! Cu lumea care-i înafara lumii! Apoi să adormi. N-are rost să laşi raţiunea să meargă! Simţurile contează; o mare parte din simţuri valsează! Cele rămase picotesc lângă focul de tabără şi visează la stele!


   La focul de la Ermitaj   (foto. Călin Gabor)

© yves hoza 5 Iunie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila